Dacă vrei să înțelegi ce se întâmplă în Turcia citește acest articol
Turcia trăiește vremuri ciudate. Atentatele teroriste sunt la ordinea zilei în marile orașe. Societatea este atât de polarizată încât oamenii vorbeau în șoaptă despre un conflict civil armat. Un vechi război cu separatiștii kurzi a fost reîncălzit, inflamând țara la granița sa din sud-est într-un moment în care Siria și Irak sunt în pline convulsii din cauza violenței, a întrebărilor existențiale și a unui război civil extrem de sângeros.
Cele mai profunde schimbări care au afectat Turcia în ultimii zece ani au afectat efectiv societatea. Recep Tayyip Erdogan, președintele Turciei, a sfâșiat sistemul secularist impus de Mustafa Kemal Ataturk în anii '20, alimentând frustrările islamiștilor din zonele sărace ale țării.
Erdogan devine Stăpânul Inelelor
În ultimii ani, Erdogan s-a transformat într-un autocrat iar cercul său de acoliți s-a îmbogățit de la o zi la alta. Tocmai de-aceea, o parte din populația Turciei este îngrijorată de ceea ce Erdogan sădește în locul sistemului pe care îl demantelează.
În 2013, Erdogan a strivit protestele de stradă anti-guvernamentale. Opoziția nu s-a lăsat bătută iar partidul lui Erdogan a pierdut majoritatea în Parlament. În iunie 2015, Erdogan făcea o mutare spectaculoasă și anunța alegeri anticipate.
Pe măsură ce Turcia se îndreaptă spre ape tulburi, turcii încep să se întrebe încotro o ia țara lor.
Turcia a mai cunoscut 4 lovituri de stat
Știrea unei lovituri de stat în Turcia a luat prin surprindere întreaga lume, însă, pentru localnici, nu este chiar atât de șocant. În a doua jumătate a secolului 20, națiunea a căzut pradă într-un tipar de lovituri de stat regizate de armată.
Au fost patru lovituri de stat în Turcia: în 1960, 1971, 1980 și 1997.
Turcia modernă a fost fondată de Mustafa Kemal, un general al armatei turce care a primit supranumele de „Ataturk”, adica tatăl turcilor.
Ataturk a dezvoltat un program agresiv de a occidentaliza Turcia. Religia a fost trimisă la periferie și i-a convertit pe turci de la alfabetul arab la cel latin. A interzis o serie de impuneri aplicate femeilor, care trebuiau să umble cu trupul și fețele acoperite. În zonele rurale, reformele nu au fost atât de populare.
Armata a fost dintotdeauna un apărător al agendei seculare impusă de Ataturk iar când guvernul părea să se desprindă de această agendă, armata a intrat în acțiune.
Prima lovitură de stat
A avut loc în 1960 și a fost răspunsul la două curente. Premierul de la acea vreme, Adnan Menderes, voia să își reorienteze politica externă spre Moscova și să reintroducă religia în societate.
A redeschis vechi moschei și a permis ca rugăciunile să fie rostite în arabă. Dar, în mai 1960, mai mulți ofițeri din armată au orchestrat o lovitură de stat. Mendes a sfârșit prin a fi executat anul următor după ce a fost condamnat pentru încălcarea Constituției.
A doua lovitură de stat
Armata a lăsat controlul țării în mâinile civililor în 1965, atunci când a fost ales în fruntea țării Suleyman Demirel. Dar, în 1971, convulsiile sociale au retrezit islamismul, iar armata a fost nevoită să intervină.
De data aceasta, nu a scos tancurile în stradă ci i-a dat un ultimatum lui Demirel, cerându-i să formeze un guvern în contextul principiilor democratice care să fie inspirat din viziunea lui Ataturk. Demirel și-a dat demisia iar armata nu a preluat controlul țării în mod direct.
A treia lovitură de stat
Nouă ani mai târziu, armata a intervenit din nou pe fondul instabilității sociale și a deținut puterea timp de 3 ani. Culmea a fost că armata a reușit să reinstaureze stabilitatea politică.
A patra lovitură de stat
În 1997, generalii au decis să-l înlăture pe premierul Necmettin Erbakan, liderul partidului islamist. Erbakan a fost forțat să demisoneze și a fost interzis în politică.
