Maica Tereza, o personalitate controversată! A fost ea salvatoarea săracilor?
Pe 4 septembrie, Bisercia Catolică a decis sanctificarea Maicii Tereza pentru faptele sale de caritate și pentru că și-a dedicat viața credinței creștine și ajutorării săracilor.
Totuși, după cum relatează Digi 24, pe cât a fost de iubită, pe-atât a fost de criticată și nu doar în timp vieții sale, ci și acum după canonizare. Jurnalistul britanic Christopher Hitchens, investigând la acea vreme așa-zisele sale opere de caritate, a supranumit-o un „înger al iadului”, acuzând-o că a instituit un adevărat cult al suferinței în căminele Ordinului Misionarele Carității.
Jurnalistul nu o consideră pe Maica o Tereza prietena săracilor, ci a sărăciei pentru că avea o atitudine religioasă mult prea arhaică față de suferința umană, potrivit sursei citate. Considera sărăcia un fel de dar de la Dumnezeu pentru că doar prin aceasta omul se poate apropia cu adevărat de Iisus Hristos. În acest fel, Maica Tereza nu făcea nimic practic pentru a-i ajuta pe cei săraci și bolnavi, ci doar îi strângea laolaltă și-i consola cu suferința lor. Ea trata efectul și nu cauza sărăciei.
„Nu a fost prietena săracilor. A fost prietena sărăciei. Spunea că suferinţa este un dar de la Dumnezeu. Şi-a petrecut viaţa opunându-se singurului remediu împotriva sărăciei, adică emanciparea femeii de la stadiul de animal care trebuie să se reproducă în mod obligatoriu", a declarat jurnalistul britanic.
Acesta a investigat pe-atunci căminele conduse de Maica Tereza pentru a realiza un documentar, dar nu a avut cuvinte de laudă pentru ceea ce a văzut.
„Toţi pacienţii aveau capetele rase. Nu erau scaune nicăieri. Doar acele saltele pe care stăteau întinşi. Nu avea o grădină, o curte. Nimic. Şi m-am gândit: ce e acest loc? Sunt două camere, cu 50-60 de bărbaţi într-o încăpere şi 50-60 de femei, în cealaltă. Erau pe moarte. Nu li se acordau prea multe îngrijiri medicale. Nu li se dădeau calmante, în afară de o aspirină. Poate, dacă erau norocoşi, puţin Brufen pentru dureri asociate cu un cancer în fază terminală sau alte boli incurabile. Şi m-am gândit: care e scopul? Nu aveau suficiente aşternuturi, refoloseau acele de mai multe ori şi puteai vedea cum unele maici clăteau acele în apă rece. Am întrebat-o pe una dintre ele de ce face asta. Mi-a spus că aşa le curăţă. Şi am întrebat-o de ce nu le sterilizează, de ce nu fierbe apa ca să sterilizeze acele. Şi mi-a răspuns: n-are niciun rost. Nu avem timp”, a povestit, în film, o fostă voluntară, Mary Loudon.
