Niscemi, orașul construit pe o greșeală istorică și 230 de ani de avertismente ignorate: „Absolut toată lumea știa”
Niscemi (Sicilia, Italia) este exemplul unui oraș ridicat într-un loc despre care se știa, de mai multe secole, că prezintă o instabilitate structurală gravă, avertisment consemnat în documente și confirmat de experiența directă a locuitorilor. Fiecare alunecare de teren produsă de-a lungul timpului nu a făcut decât să reconfirme aceste semnale ignorate constant de autorități, scrie Corriere della Sera.
De la relatările din secolul al XVIII-lea, care descriau deja mișcările solului, până la prăbușirile dramatice din 1997, cadrul general a rămas neschimbat. Intervențiile promise au urmat mereu același tipar, anunțate în momente de criză și abandonate odată ce presiunea publică a scăzut.
Un oraș clădit pe un sol care alunecă
Construirea orașului Niscemi pe dealurile de lut care domină Gela este considerată o greșeală cunoscută de mai bine de 230 de ani.
Localnicii au știut dintotdeauna că terenul este instabil, dar au continuat să rămână și chiar să își ridice noi case.
O mărturie esențială se regăsește într-o carte din 1792, descoperită de Giuseppe Caridi, directorul meteoweb.eu.
Volumul, semnat de arheologul și naturalistul Saverio Landolina Nava, descrie alunecarea de teren din martie 1790, care a durat opt zile.
Autorul nota că, pe 19 martie, „partea opusă pantei muntelui s-a ridicat într-un plan și, unind panta coborâtă cu cealaltă parte, a format cele două plane înclinate care sunt acum vizibile”.
A fost un eveniment dramatic, cu o desfășurare lentă, care a evitat un bilanț tragic.
Același tipar s-a repetat două secole mai târziu, în 1997.
Pe 12 octombrie 1997, locuitorii cartierelor Sante Croci și Santa Maria au auzit „sunete stranii, ca niște scârțâituri, venind dinspre pereții caselor”.
Crăpăturile fine s-au lărgit sub presiunea unui sol îmbibat cu apă, până când părți ale orașului s-au prăbușit în trepte.
ANSA titra atunci: „Pagube extinse și o mie de oameni evacuați din cauza alunecării de teren din zona Nisseno”.
Un fermier, Giosuè Allia, declara că a văzut „pământul ridicându-se ca și cum ar fi fost împins de o forță imensă, iar măslinii smulși din rădăcini ca niște crenguțe”.
Nici atunci nu au existat victime, însă semnalele erau imposibil de ignorat.
Promisiuni politice și memoria scurtă a localnicilor
Tuccio D’Urso, pe atunci șef al Protecției Civile din Sicilia, a afirmat clar:
„A fost imediat evident că orașul fusese construit în locul nepotrivit”.
El indica drept priorități relocarea populației din zonele de risc și construirea unui sistem eficient de drenaj pentru apa pluvială și canalizare.
După ce urgența a trecut și interesul mediatic s-a stins, lucrurile au stagnat.
Salvatore Federico, reporter la Giornale di Sicilia în acea perioadă, își amintește:
„În cele din urmă, practic nimic nu s-a făcut. Doar câteva canale de scurgere pentru a direcționa apa spre pârâul Benefizio”.
Aceeași logică se regăsește și în prezent. Orice promisiune sau plan se stinge odată cu trecerea crizei.
Gianluca Valensise, coautor al volumului „Italia dezastrelor”, explică:
„Dacă memoria cutremurelor se pierde în mai puțin de două generații, cea a inundațiilor se pierde în câteva luni”.
Datele confirmă acest diagnostic: numărul alunecărilor de teren grave a crescut constant, ajungând la peste 2.200 între 1950 și 2008.
Italia rămâne țara cu cele mai multe alunecări de teren din Europa, iar condamnările celor responsabili sunt rare. Niscemi nu este o excepție, ci o regulă ignorată prea mult timp. Cine știe, poate într-o zi, lecția va fi învățată, conchide Corriere della Sera
