Țara care a devenit atât de bogată încât și-a pierdut ambiția de a progresa
Un stat din nordul Europei, celebru pentru fondul său suveran uriaș și calitatea vieții ridicată, se confruntă cu o criză a succesului. Bogăția acumulată din petrol și gaze a creat o cultură a confortului, unde munca devine opțională, iar inovația pare tot mai puțin necesară. Vocile critice avertizează că această abundență financiară și beneficii sociale generoase au creat o obișnuința de a nu mai face eforturi.
Cu rezultate educaționale în declin și productivitate scăzută, modelul social nordic începe să fie văzut nu ca un exemplu de bunăstare, ci și ca un caz de studiu al autosuficienței periculoase. Ce se întâmplă când o țară devine prea bogată pentru binele ei?
Norvegia prinsă în capcana propriei bogății
În 1969, compania Phillips Petroleum era pe punctul de a abandona explorarea platoului continental norvegian, când a decis să foreze încă un ultim puț de petrol — și a dat lovitura. Descoperirea a transformat Norvegia într-una dintre cele mai bogate țări din lume.
Fondul său suveran, creat pentru a investi banii, administrează acum aproximativ 2 trilioane de dolari, echivalentul a circa 340.000 de dolari pentru fiecare norvegian.
Timp de ani de zile, veniturile din petrol și fondul suveran au ajutat această mică națiune să se bucure de șomaj scăzut, datorie publică mică și o rețea amplă de securitate socială care garantează un standard ridicat de viață.
Dar recent, au început să apară fisuri. Norvegienii își iau mult mai multe concedii medicale decât în urmă cu un deceniu, crescând costurile pentru serviciile de sănătate.
Rezultatele testelor școlare s-au înrăutățit mai mult decât în alte țări scandinave, iar criticii guvernului spun că există prea multe tuneluri și poduri inutile, proiecte megalomanice fără rost.
Martin Bech Holte, economist și fost șef al biroului McKinsey & Co. din Oslo, a atins un nerv sensibil prin cartea sa, „Țara care a devenit prea bogată”. S-a vândut în peste 56.000 de exemplare într-o țară cu doar 5,6 milioane de locuitori.
Holte scrie în cartea sa că această abundență a subminat ambiția colectivă și că Norvegia a devenit din ce în ce mai supradimensionată, neproductivă și nesănătoasă, scrie Bloomberg.
„Norvegia ar trebui să fie un magnet pentru oportunități și oameni. În schimb, este exact opusul. Nu există ambiție și asta se datorează în totalitate fondului petrolier”, a declarat el pentru Bloomberg.
Relaxarea periculoasă din Norvegia
Criticii susțin că fondurile uriașe gestionate de stat au generat o relaxare periculoasă în rândul instituțiilor și cetățenilor.
Autorul cărții, care a declanșat dezbateri aprinse în Norvegia, a comparat economia țării cu un fel de moștenire.
„Am devenit moștenitori, am primit de șase ori salariul nostru anual în bancă, ceea ce înseamnă că putem alege calea cea mai ușoară”, a avertizează Bech Holte.
„Risipim cea mai mare oportunitate pe care o țară occidentală a avut-o în epoca modernă.”
„În loc să stimuleze inovația și competitivitatea, bogăția a încurajat o cultură a cheltuielilor nesăbuite și a dependenței de stat”, mai spune Holte.
În carte, Bech Holte, în vârstă de 46 de ani, evidențiază exemple de cheltuieli publice risipitoare și de stimulente greșit direcționate.
Un proiect de metrou care leagă o peninsulă de la periferia Oslo-ului costă de șase ori mai mult decât a fost bugetat.
Reduceri de taxe pentru proiecte de eoliene offshore sau câmpuri petroliere care altfel nu ar fi fost profitabile.
Totodată, proprietarii de locuințe s-au îndatorat masiv pentru că știu că statul le va finanța pensia: raportul datorii-venituri al gospodăriilor norvegiene este de 220%, cel mai mare din rândul țărilor OCDE.
Deși fondul suveran continuă să performeze bine pe piețele financiare, stagnarea în domenii precum cercetarea, tehnologia și productivitatea internă riscă să transforme Norvegia dintr-un model global de bunăstare într-un avertisment pentru alte țări bogate.
