Un fizician de la Harvard susține că l-a localizat pe Dumnezeu și a calculat distanța la care se află de Pământ
Un fost fizician de la Harvard, dr. Michael Guillén, a stârnit controverse susținând că Dumnezeu ar putea avea o locație fizică în univers, la o distanță colosală de 439 miliarde de trilioane de kilometri. El leagă această idee de „orizontul cosmic”, limita dincolo de care lumina nu poate ajunge la noi. Guillén adaugă că Biblia afirmă că cerul este inaccesibil oamenilor cât timp suntem în viață și că cerul este locuit de ființe nemuritoare, non-materiale.
Conform lui Guillén, acolo timpul nu există, iar spațiul este accesibil doar luminii sau entităților asemănătoare luminii. Afirmația combină observații astronomice cu pasaje biblice și, deși fascinantă, rămâne pur speculativă.
Dumnezeu la capătul universului
Un fost fizician de la Harvard susține că Dumnezeu ar putea avea o locație fizică în univers. „Din păcate pentru oricine spera să poarte o conversație cu divinitatea, conform dr. Michael Guillén, Dumnezeu se află la aproximativ 439 miliarde de trilioane de kilometri (273 miliarde de trilioane de mile) distanță”, notează IFL Science.
Guillén combină pasaje despre Dumnezeu din Biblia creștină cu un concept fizic cunoscut sub numele de „orizont cosmic” pentru a-și susține teoria.
Putem vedea doar lumina care a ajuns până la noi, ceea ce înseamnă că există o limită a universului observabil, deoarece lumina nu a ajuns încă la noi.
Dacă universul ar fi static, singurul lucru care ne-ar împiedica să vedem obiecte îndepărtate ar fi timpul necesar luminii pentru a ajunge la noi.
Într-un Univers static, pe măsură ce timpul ar trece, am vedea tot mai mult, iar orizontul Hubble s-ar extinde constant, până când, într-un viitor îndepărtat, întregul Univers ar deveni observabil.
Dar universul se află în expansiune, ceea ce înseamnă că obiectele mai îndepărtate rămân permanent inaccesibile, explică IFL Science.
Cunoscută sub numele „legea lui Hubble”, expansiunea spațiului face ca obiectele mai îndepărtate să se îndepărteze mai repede decât cele apropiate.
„Dar aici devine cu adevărat interesant,” a scris Guillén într-un articol pentru Fox News. „Teoretic, o galaxie aflată la 273 miliarde de trilioane (273.000.000.000.000.000.000.000) de mile distanță de Pământ s-ar deplasa cu 186.000 mile pe secundă, adică viteza luminii. Acea distanță, sus în spațiu, se numește Orizont Cosmic.”
Lumina provenind dincolo de acest „orizont cosmic” nu ar putea fi niciodată văzută de noi, deoarece universul intermediar se extinde mai repede decât poate călători lumina.
Ce spune Biblia și ce arată știința despre Orizontul Cosmic
Guillén adaugă că Biblia afirmă că cerul este inaccesibil oamenilor cât timp suntem în viață și că cerul este locuit de ființe nemuritoare, non-materiale.
„Cele mai bune observații astronomice – și teoriile lui Einstein privind relativitatea specială și generală – indică faptul că timpul se oprește la Orizontul Cosmic.
La acea distanță specială, sus, în spațiul profund, nu există trecut, prezent sau viitor. Există doar eternitate,” scrie el.
„Spre deosebire de timp, însă, spațiul există și dincolo de Orizontul Cosmic. Ceea ce înseamnă că universul ascuns dincolo de Orizontul Cosmic este locuibil, deși doar pentru lumină și entități asemănătoare luminii.”
Deși aceasta poate suna poetic, nu este modul în care oamenii de știință percep orizontul cosmic. Timpul nu este considerat „înghețat” la orizontul cosmic; de fapt, în modelele actuale ale universului, această afirmație este destul de absurdă.
Ce se întâmplă la capătul universului
Imaginați-vă că sunteți pe Pământ. Asta este destul de simplu, aici vă aflați. Acum imaginați-vă orizontul cosmic, la miliarde de ani-lumină distanță. Lumina de dincolo de acest orizont ar dura mult timp să ajungă pe Pământ, dar în cele din urmă ar ajunge, deși extrem de deplasată spre roșu.
Din cauza expansiunii universului, evenimentul respectiv apare mult mai lent din perspectiva noastră, deoarece lumina este întinsă pe măsură ce traversează universul.
Aceasta nu înseamnă literal că evenimentele sunt mai lente sau se opresc la orizontul cosmic. Înseamnă doar că, din perspectiva noastră, ele apar mai lente pe măsură ce expansiunea universului întinde lumina care vine către noi.
Imaginați-vă că ați fi la orizontul cosmic al Pământului și ați privi înapoi. Pământul ar părea încetinit sau oprit, iar totuși noi continuăm să ne mișcăm, să facem cafea...
Orizonturile cosmice depind de observator, mai degrabă decât să fie locuri fizice în univers. Noi suntem orizontul cosmic al cuiva (sau al unei specii), și totuși continuăm să existăm, iar ultima dată când s-a verificat, nu părem a fi zei pentru vreo civilizație aflată departe.
Deși afirmațiile lui Guillén despre Dumnezeu din Biblie depășesc domeniul științei, modul în care folosește cosmologia pentru a-și susține ideea este greșit, tratând o limită observațională ca și cum ar fi un loc fizic. În plus, acesta este „foarte departe de Pământ”.
