Zece momente cheie în istoria căsătoriei din cele mai vechi timpuri şi până azi
Din antichitate și până în prezent, căsătoria a fost întotdeauna una din cele mai importante instituții sociale. Ea a cunoscut însă o anumită evoluție, influențată de însăși evoluția societății și de schimbarea normelor și valorilor. BBC ne prezintă care a fost, în cazul societății britanice, evoluția căsătoriei și cele zece momente cheie care au definit-o.
În centrul dezbaterii asupra căsătoriilor între persoane de același sex stă chiar definiția cuvântului „căsătorie”. Pentru unii, sensul termenului s-a schimbat de-a lungul timpului pentru a include anumite nevoi socio-economice; pentru alții, a rămas fixat într-un vechi tipar mental. Ne punem astfel următoarea întrebare: ce a însemnat instituția căsătoriei de-a lungul timpului și cum a evoluat aceasta? Dezbaterile recente s-au concentrat asupra unui anumit aspect: cine controlează căsătoria? Biserica sau Statul? Ambele au jucat roluri-cheie la momente diferite în istoria acestei instituții.
1. Alianțe Strategice
Pentru anglo-saxoni și triburile britanice timpurii, căsătoria presupunea existența unor relații, însă nu în sensul modern. Conform lui Stephanie Coontz, autoarea unei cărți despre instituția căsătoriei, anglo-saxonii vedeau în căsătorie un instrument strategic pentru stabilirea unor legături diplomatice și comerciale. Astfel, prin intermediul căsătoriei oamenii puneau bazele unor relații comerciale sau a unor obligații reciproce între familii.
Totul s-a schimbat odată cu apariția diferențierilor în funcție de avere. Părinții nu se mai mulțumeau să-și căsătorească fiii sau fiicele cu oricine, ci doreau să găsească un partner care să fie cel puțin la fel de bogat și de puternic ca ei. Conform lui S. Coontz, în această perioadă căsătoria devine centrul unor intrigi foarte interesante.
2. Consimțământul
În secolul al XI-lea, căsătoria avea ca scop asigurarea unor avantaje politice sau economice. Dorințele cuplului – la fel ca și consimțământul lor – conta prea puțin. Mireasa, în special, trebuia să se supună dorințelor tatălui ei și să accepte aranjamentele de căsătorie făcute de acesta în numele ei. Însă pentru călugărul benedictin Gratian, consimțământul cuplului conta mai mult decât aprobarea familiilor. El a introdus conceptul de consimțământ în cadrul regulilor căsătoriei în 1140 prinDecretum Gratiani, corpusul său de legi. Conform acestora, cuplul trebuia să-și dea consimțământul verbal, iar căsătoria trebuia consumată pentru a crea legătura matrimonială. Lucrarea lui Gratian a stat la baza politicilor Bisericii față de instituția căsătoriei în secolul al XII-lea și a conturat regulile privind căsătoria și sexualitatea într-un mediu social schimbător.
3.Taina căsătoriei
Încă din secolul al XII-lea, teologii catolici vorbeau despre taina căsătoriei, o ceremonie sacră ce presupunea o experiență spirituală marcată de prezența lui Dumnezeu. Însă abia din 1563, după finalizarea Conciliului de la Trent, căsătoria a devenit una din cele șapte taine. Biserica Catolică a acceptat această schimbare deoarece în urma dezvoltării teologiei protestante – ce nu recunoștea căsătoria ca o taină – ea a simțit nevoia de a clarifica statutul căsătorie.
4. Jurămintele de căsătorie
Jurămintele de căsătorie datează din epoca lui Thomas Crammer, arhitectul protestantismului anglican. Crammer a prezentat scopul căsătoriei și forma, cunoscută și azi, a jurmămintelor acum 500 de ani în faimoasa Book of Common Prayer. Contribuția lui Crammer nu a fost însă tocmai una originală, ideile fiind preluate din riturile catolice medievale de limbă latină. El le-a transpus însă în limba engleză și păstrează și în zilele noastre aproape aceeași formă.
