INTERVIU: Mihaela Tatu: «Voi reveni pe sticlă după ce mă voi recupera»
Pentru că a trecut printr-o încercare destul de dificilă , Mihaela s-a retras o perioadă din televiziune pentru a-şi rezolva problemele de sănătate. În mai, anul trecut, a descoperit că are un fibrom, destul de mare. A urmat o operaţie destul de dificilă, care, din fericire, s-a terminat cu bine.
Mihaela Tatu s-a retras o perioadă de pe sticlă pentru a-şi acorda mai multă atenţie şi pentru a nu mai face aceaşi greşeală pe care a făcut-o când a fost operată la genunchi.
Ivona Iancu, cea care a realizat interviul cu Mihaela, o cunoaşte pe vedetă din 2000 şi a fost alături de ea ori de câte ori a avut nevoie.
Ştirile din presă spun că nu mai lucrezi la Antena 2. Publicul se obişnuise să vadă "Celebri sau Nu" şi, mai mult, aduseseşi muzica populară la ea acasă, la "Hanul lu' Tatu". Ce s-a întâmplat în viaţa ta, în ultimile două luni?
Gura lumii... Pur şi simplu sunt în concediu medical. Dar ai dreptate, e posibil ca publicul să gândească orice pentru că totul s-a petrecut foarte repede. Şi mă sună şi acum prietenii, amicii, care mă întreabă ce-i cu mine şi cu emisiunile. Am avut o problemă de sănătate pe care am depăşit-o cu bine. Mulţumesc Celui de Sus, cu foarte bine. M-am operat.
Eşti persoană publică, iar femeile, targetul emisiunilor tale, te iubesc. Împărtăşeşte-ne câte ceva din experienţa dureroasă, dar “benefică” prin care ai trecut. Doar numele maladiei de care ai suferit, stârneşte groaza printre femei.
Anul trecut, în mai, am descoperit că am un fibrom cam măricel. Bine vascularizat şi care creştea precum Făt-Frumos. Ce bine e că acum pot glumi şi vorbi detaşat despre asta. Am primit tot felul de indicaţii cu privire la natura operaţiei pe care ar trebui să o fac. Am ales timp de aproape un an, un tratament homeopat. Trebuie să fii foarte disciplinat şi să ai răbdare atunci când alegi acest fel de tratament.
Acum o lună am fost la un control la Dr. Poiana, medicul care a avut în toată această perioadă grijă de mine, şi am constatat că ''chiriaşul'' meu a scăzut, dar a şi necrozat. Şi asta a necesitat o operaţie de urgenţă. Dar pentru că sistemul meu endocrin funcţionează la cote normale, dr. Poiana împreună cu mine, am ales să nu facem histerectomie totala. Pentru că medical acesta este un maestru în acest fel de afecţiuni. Şi nu voi putea niciodată să-i mulţumesc aşa cum se cuvine atât lui, cât şi doctoriţei Rădulescu şi medicului anestezist, Steriade.
Totul s-a petrecut foarte repede. Acum sunt în recuperare pentru că nu a fost o operaţie uşoară. A durat vreo 5 ore, dar totul e bine, când se termină cu bine. Am senzaţia că s-a mai încheiat un capitol din viaţa mea, că am în faţă un nou început şi că dacă voi avea grijă cum trebuie de mine, voi mai avea multă treabă de acum în colo. Acum îmi dau seama cât de mult rău am suportat un timp şi e fantastic să te trezeşti dimineaţa şi să nu te mai deranjeze nimic, făcând abstracţie de durerile inerente ale operaţiei.
Fibromul este o afecţiune a femeilor zilelor noastre. Dar fiecare simte altfel şi fiecare organism este unic. Încă odată spun că este obligatoriu necesar cel puţin un control general pe an, mai ales ginecologic. Trebuie să consultaţi 2-3 medici până luaţi decizia cea mai bună şi trebuie să aveţi încredere în voi că totul are cel puţin o rezolvare. Psihic, am trecut mai bine peste această operaţie decât peste cea de la genunchi, dar a mai trecut timpul şi m-am mai înţelepţit.
Cât de importanţi sunt oamenii din jurul tău într-o asemenea perioadă? Vrei să fii singură sau ai nevoie să fii încurajată? Cum te-a sprijinit fiica ta în acest timp?
Atunci când eşti în mijlocul ''evenimentului'', eu (vorbesc strict despre mine) nu prea am avut nevoie de nimeni. Peste asta treci singur. Şi eu, oricum sunt o persoană mai discretă cu viaţa mea, mai ales cu situaţiile de acest fel. Dar după operaţie, te simţi foarte bine să ştii că cei dragi, apropiaţi sunt alături de tine. La clinică m-a dus o prietenă, apoi Ioana a stat cu mine. Din clinică m-a scos altă prietenă. Ioana s-a mutat cu mine vreo 2 săptămâni pentru că am avut nevoie de ajutor şi mi-am dat seama, încă odată, ce echipă grozavă facem.
Apoi, prietenii din cercuri diferite s-au sunat şi s-au programat, care să vină ziua să mă scoată la plimbare. E minunat când vezi că ai oameni de nădejde lângă tine şi, mai ales, de drum lung. Prea mult n-am vorbit despre asta pentru că telespectatorii vor să te vadă pe sticla strălucind şi în formă. Aşa că peste aceste situaţii foarte personale, zic eu, treci singură şi, repet, alături de cei foarte apropiaţi.
Crezi în Dumnezeu şi în sprijinul divin? Te-ai rugat mult în ultimul timp?
Dacă m-am rugat.... Nimic din ceea ce fac şi sunt nu s-ar întâmpla fără ajutor divin. Cred cu toată fiinţa mea în Dumnezeu. Şi ştiu că Dumnezeu pe toţi ne iubeşte, dar parcă faţă de mine are o slăbiciune. Când sunt la limită, simt cum îmi întinde umărul să mă sprijin. Nu trecem în viaţă prin situaţii mai dificile dacă nu ar trebui să mai învăţăm ceva sau să mai curăţăm ceva.
Şi e bine când înţelegi ce ţi se întâmplă şi mergi mai departe. În duminica dinaintea operaţiei, am fost la Schitul Darvari unde mai merg la slujbă şi, coincidenţă sau nu, tema din acea duminică a fost chiar boala fizica, dar şi cea a sufletului şi a minţii. Şi iar mi-am zis că nimic nu e întâmplător.
Te întorci curând în televiziune? Ce proiecte ai? Cum s-au comportat colegii de breaslă cu tine, în acest răstimp?
În televiziune, voi reveni după ce mă voi recupera temeinic. Am făcut odată o greşeală, atunci după operaţia de la genunchi, să mă întorc repede, fără să-mi fac recuperarea de care aveam atâta nevoie. Asta am învăţat în timp că fiinţa ta este cea mai importantă şi că dacă nu ai grijă de tine, nimeni nu are. Iar dacă dai rateuri, tu eşti cel vinovat.
Voi reveni în 2 luni, despre emisiuni şi formate, în acest moment nu poate fi vorba. Repet, acum mă refac. Împreună cu directoarea mea vom decide atunci când va veni momentul. Cât despre colegi... Pentru relaţiile dintre oameni s-au inventat mai mulţi termeni: prieteni, amici, cunoştinţe, colegi etc. Îi mulţumesc Florentinei Fântanaru şi Simonei Bălănescu pentru grija şi gândurile bune.
Au fost foarte importante pentru mine. Şi fetelor de la machiaj care m-au sunat constant. E bine când ştii că însemni ceva pentru cineva. Şi m-au umplut de bucurie gândurile bune ale altor colegi de breaslă şi le mulţumesc. Am învăţat să nu am aşteptări pentru ca să nu ai dezamăgiri.
Ţi-a schimbat intervenţia chirurgicală prin care ai trecut viziunea asupra ta, asupra celor din jur? Cum?
Fiecare experienţă de acest fel prin care treci, te schimbă, te înţelepţeşte. Dacă vezi şi dacă esti atent. Eu ştiu doar că, dacă fiinţa ta nu e bine, sănătoasă, liniştită şi armonioasă, nu poţi să dai nimic nimănui. Nici măcar ţie însuţi. Nu ai linişte când interacţionezi cu semenii. Nu vezi lucrurile limpede. Nimic din ceea ce trăieşti nu se întâmplă fără un scop.
Să mai înveţi ceva. Dacă poţi. Dacă nu, mai primeşti odată. Şi încă odată. Până înveţi! Ştiu un singur lucru acum. Că trebuie să mă recuperez frumos că niciodată nu trebuie să uit că sunt cea mai importantă fiinţă din viaţa mea şi trebuie să am grijă de mine şi să mă respect.
De câte ori ţi-ai schimbat viaţa şi cum e să o iei de la capăt? Cum te împaci cu tine însăţi în aceste perioade?
Nici nu mai ştiu, dar e minunat. Pentru mine, berbec fiind, începuturile sunt revigorante şi binefăcătoare. Asta spuneam mai devreme că este extraordinar ce proaspătă şi curată mă simt. Şi simt o bucurie imensă să o iau de la început. Parcă m-am mai născut odată. Şi nu-mi pot explica de ce. Bine şi corpul meu e fericit că a scăpat de ''chiriaş''. Dar e vorba despre altceva şi încă nu-mi dau seama.
Acum sunt şi odihnită. Dorm mai mult, citesc, mă plimb uşor. S-a aşternut un fel de linişte şi armonie şi echilibru. E mare lucru şi de mult nu am mai simţit aşa. De asta am nevoie în această perioadă. Ce va fi peste 2 luni, vom vedea.
Şi ca o concluzie, sunt bine, analizele după operaţie sunt bune, mă voi întoarce după recuperare în Antena iar pentru voi doamnelor, ca să citez o acţiune pe care o salut, să nu uitaţi cât de mult contaţi, înainte de orice, în vieţile voastre. Aşa că, aveţi grijă de voi!
Citeşte şi:
Mihaela Tatu: "Radu Mazăre e prea bun pentru mine"
