J.D. Salinger, autorul romanului "De veghe în lanul de secară", a murit la 91 de ani
J.D. Salinger, autor legendar american, erou al tineretului de după război şi un dezertor în a-şi face faimă, al cărui roman "De veghe în lanul de secară" /The Catcher in the Rye/ a şocat şi inspirat o lume de care el s-a ferit din răsputeri, a murit la vârsta de 91 de ani, relatează Associated Press, AFP şi EFE.
Jerome David Salinger a murit de cauze naturale la domiciliul său miercuri, a anunţat fiul scriitorului, într-un comunicat publicat de reprezentantul literar al lui Salinger. El a trăit timp de decenii într-o izolare autoimpusă într-o mică şi izolată casă din Cornish, statul New Hampshire.
În pofida enormului succes al acestui roman asupra revoltei unui adolescent, Salinger nu a mai publicat nimic din 1965 şi nu a acordat presei niciun interviu în ultimii 30 de ani.
Deşi începând din anii 1960, Salinger s-a refugiat într-o tăcere aproape mistică în cabana sa de lemn de la Cornish, potrivit relatărilor fiicei scriitorului, autoare a unei autobiografii controversate, el scria în continuare, chiar la 90 de ani, dar niciun manuscris al său nu a fost trimis unei edituri de mai bine de patru decenii.
"Iubesc să scriu şi vă asigur ca scriu cu regularitate. Însă scriu pentru mine şi vreau sa fiu lăsat în pace în timp ce fac asta", a declarat Salinger în cel mai recent interviu al său, acordat publicaţiei "Boston Globe" în 1980.
Jerome David Salinger s-a născut la 1 ianuarie 1919 la New York, ca fiu al unui tată evreu şi a unei mame de origine irlandeză catolică. El şi-a început cariera scriind povestiri pentru reviste din New York. Din perioada de început au fost remarcate mai multe povestiri - cea mai notabilă fiind "O zi perfectă pentru peştii banana". De asemenea, înainte de a părăsi America pentru a lua parte la război, a publicat două episoade din ceea ce avea să devină "De veghe în lanul de secară: Sunt nebun şi Uşoară rebeliune în afara Madison-ului" /Slight Rebellion Off Madison/.
A urmat Academia Militară Valley Forge din Pennsylvania, pe care se bazează descrierea şcolii Pencey Prep din "De veghe în lanul de secară". A întrerupt scrisul câţiva ani pe durata Celui de-al Doilea Război Mondial, unde a fost martorul unora dintre cele mai feroce lupte. Acestea l-au marcat emoţional profund şi, mai târziu, a revenit asupra întâmplărilor de război în mai multe povestiri, cea mai notabilă fiind "Pentru Esme - cu dragoste şi abjecţie", narată de un soldat traumatizat.
"De veghe în lanul de secară", primul său roman, a fost publicat în 1951 şi a devenit enorm de popular, deopotrivă printre critici şi printre cititorii tineri. Scrisă la persoana întâi, cartea este narată de rebelul, imaturul, dar intuitivul adolescent Holden Caulfield. Ulterior, Salinger a publicat "Franny şi Zooey" /1961/, "Dulgheri, înalţaţi sus acoperişul" şi "Seymour - O introducere" /ultimele două apărute împreună în 1963/, ca şi alte povestiri /adunate în cartea "Nouă Povestiri"/. După recunoaşterea şi faima literară a romanului "De veghe în lanul de secară", Salinger s-a retras din viaţa publică.
S-a mutat din New York în Cornish unde a continuat să scrie romane pe care nu le-a publicat. Pe cât posibil, Salinger a încercat să scape expunerii şi atenţiei publice /"Sentimentele de anonimat-obsuritate ale unui scriitor sunt, în al doilea rând, bunul cel mai de preţ pe care îl primeşte cu împrumut", spunea el/. Dar a avut de dus o luptă constantă cu atenţia nedorită pe care o primeşte ca figură legendară.
Aflând că scriitorul britanic Ian Hamilton intenţiona să publice o biografie incluzând scrisorile pe care Salinger le scrisese altor autori şi prieteni, Salinger l-a acţionat în judecată pentru a opri publicarea cărţii. În cele din urmă cartea a fost publicată, cu conţinutul parafrazat al scrisorilor. Curtea a deliberat că, chiar dacă o persoană poate poseda, material, o scrisoare, limbajul ei este proprietatea autorului.
Un rezultat neintenţionat al sentinţei a fost că detalii ale vieţii private a lui Salinger, inclusiv faptul ca a scris două romane şi numeroase povestiri fără a le publica, au devenit publice în forma stenogramelor procesului, notează Agerpres.
