Mai bine cerşesc în Spania decât să vină acasă

Întoarcerea în România nu este o opţiune pe care aceşti compatrioţi o iau în calcul.

Eva Gyorfy (52 de ani), originară din Târgu Mureş, a venit în Spania, la Zaragoza, cu opt ani în urmă şi o perioadă bună de timp a avut un loc de muncă, o casă cu chirie şi posibilitatea de a-şi întreţine mezinul, Petru, în vârstă de 15 ani.

În România, Eva a lucrat ca asistent medical la secţia de chirurgie cardiovasculară a spitalului municipal. În Spania, ea a lucrat ca menajeră în diverse case din Zaragoza, iar în urmă cu cinci ani băiatul s-a dus acolo pentru a locui cu mama lui. A fost înscris la şcoală şi s-a integrat bine în viaţa din Spania.

„Am rămas fără casă şi bani"

Odată cu venirea crizei, Eva şi-a găsit tot mai greu de muncă, până când a rămas şomeră. „Am pierdut apartamentul închiriat, dar şi copilul, pe care autorităţile spaniole au constatat că nu-l mai pot îngriji, pentru că nu mai aveam casă şi nici bani. A fost dus într-un centru pentru minori", explică Eva.

În ultimii doi ani, Eva a dormit pe stradă împreună cu Petru, până când băiatul a fost preluat de autorităţi. Femeia doarme pe stradă sau în holurile băncilor, unde noaptea funcţionează bancomate.

„Tot ce am se află în două genţi pe care le port cu mine, pentru că nu vreau să mă întorc în România", spune Eva.