A murit Paul Lăzărescu. A fost unul dintre marii oponenți ai regimului comunist
Paul Lăzărescu, fost lider al Tineretului Universitar Național Țărănesc, organizator al manifestaţiei anticomuniste şi promonarhiste din 8 noiembrie 1945, care a avut loc în Piaţa Palatului din Bucureşti, a murit. Anunțul a fost făcut pe Facebook de Anca Lăzărescu, fiica sa.
A murit Paul Lăzărescu. Anunțul a fost făcut pe Facebook
Moartea lui Paul Lăzărescu a fost anunțată pe Facebook de Anca Lăzărescu, fiica sa. Ea a transmis un mesaj emoționant tuturor celor care l-au cunoscut și l-au iubit. Iată câteva frânturi din scrisoarea de adio pentru tatăl ei.
„Tata, Paul Lăzărescu, a plecat azi dimineață în lumea celor drepți. Peste două luni ar fi împlinit 96 de ani. A fost sănătos până aproape de sfârșit și puternic până în ultima clipă. A trăit multe încercări și le-a biruit cu credință și speranță”.
„A făcut șapte ani de pușcărie, foarte tânăr fiind, pentru că activa la TUNȚ, organizația studenților țărăniști, scria la Dreptatea și s-a opus instaurării regimului comunist în România”.
„S-a bucurat enorm în decembrie 1989. A reînființat Dreptatea și s-a realăturat PNTCD. A fost dezamăgit mult prea des de tot ceea ce s-a întâmplat în România după 1990. Și-a trăit ultimii 25 de ani singur, după dispariția mamei mele. Dar, mai presus de orice, tata a fost un om absolut minunat. De o modestie fără seamăn, de un bun simț extraordinar, de o mare bunătate. Un om hâtru tare”.
„Era un bucătar grozav, îi plăcea vinul roșu. Poate și pentru că îi mai dezlega limba și mai scăpa câte ceva din multele pe care le-a trăit. Dar despre pușcărie nu ii plăcea să vorbească. Iubea pictura și tablourile.Tata a iubit mereu viața și s-a luptat pentru ea până la sfârșit”.
Paul Lăzărescu s-a născut la 6 februarie 1926, la Herța. A fost student la Facultatea de Litere, președintele organizației T.U.N.Ț. din facultate și secretar general al T.U.N.Ț. București. Din 1945 până în 1947 a fost redactor la ziarul Dreptatea. Arestat în 1947 și condamnat la un an închisoare (sentința 412/26 martie 1948) pentru ”publicație necenzurată”, a stat în detenție la penitenciarele M.A.I., Văcărești, Uranus și Aiud.
A fost eliberat la expirarea pedepsei, dar rearestat la 15 august 1949. Condamnat, prin sentința 979 din 19 octombrie 1950, în lotul T.U.N.Ț. – din care mai făcea parte Ioan Bărbuș, Adrian Marino, Vasile Bourceanu, Victor Coconeti și alții -, la 7 ani închisoare. În fișa de încarcerare, la descrierea pe scurt a ”infracțiunii” se nota: ”a fost membru în organizaţia subversivă umanistă”.
