Aici, cândva era un pod. Cum a dispărut podul Mihai Vodă
La 1594, Mihai Viteazul, pe atunci ban al Olteniei, ctitorea unul dintre cele mai emblematice lăcașuri de cult ale Bucureștiului. Mânăstirea Mihai Vodă avea să treacă, de-a lungul secolelor, prin numeroase încercări, ultima fiind mutarea ei, pe roți, pentru a fi ascunsă de ochii credincioșilor. Din aceeași perioadă datează podul peste Dâmbovița care ducea la mânăstire și care a avut un destin tragic.
La început, podul Mihai Vodă a fost construit din lemn. Căruțele îl puteau trece, în drumul lor spre mânăstire și spre Curtea Domnească. La sfârșitul secolului XIX, podul e construit din piatră și asigură o legătură ușoară între vechea mahala a Gorganilor și dealul Arhivelor, unde se găsea și lăcașul de cult. Venirea comuniștilor la putere avea să schimbe dramatic înfățișarea acestei zone, azi cuprinsă între strada Mihai Vodă-str. B. P. Hasdeu-Bd. Națiunile Unite, de pe malul drept al Dâmboviței. Totul a început odată cu lucrările de sistematizare a râului (betonarea malurilor) și a întregii zone Izvor-Uranus, care nu au luat în calcul și consolidarea podului. Construcția fusese avariată în timpul celui de-al doilea Război Mondial, la inundațiile din 1975 și în urma cutremurului din 1977. Regimul comunist avea alte planuri cu toată zona Dealului Arsenalului: o serie de străzi au fost efectiv măturate pentru a se construi Parcul Izvor și Casa Poporului. Podul, scos definitiv din discuție, a fost demolat la începutul anilor ’80. De atunci, toată zona istorică din jurul mânăstirii Mihai Vodă e în căutarea identității pierdute. Mai mulți arhitecți au elaborat proiecte de arhitectură în care și-au exprimat propriile viziuni referitoare la refacerea și reintegrarea podului în spațiul public de la Mihai Vodă.
Ar putea fi refăcut
Planul Integrat de Dezvoltare Urbană (PIDU), care vizează revitalizarea și recuperarea trecutului zonei centrale a Capitalei, a fost aprobat de Consiliul General în 2012. În cadrul acestui proiect uriaș, care presupune investiții de 200 de milioane de euro, figurează și un plan de modernizare a zonei Parc Izvor-Pod Mihai Vodă.
Un alt proiect este acela al lui Andrei Popescu, un urbanist care militează pentru doar pentru refacerea podului nu și pentru crearea de spații inutile.
„Podul peste Dâmboviţa mi se pare o propunere interesantă şi sper să se realizeze. Din păcate, reglementarea lui este inexistentă. Proiectanţii propun un dreptunghi (din fericire, avem dimensiunile sale specificate), dar nu avem niciun reper exact al poziţiei. Doar un desen nu reprezintă nimic în urbanism. De altfel, tot puz-ul duce lipsă de cote, de stabilirea unor retrageri clare. Mihai Vodă nu mai este acolo şi se propune doar o interesantă aducere aminte printr-un ansamblu-monument situat chiar pe amplasamentul originar. De ce am spus doar? Pentru că ştim foarte bine că în spatele blocului avem biserica Mihai Vodă şi turnul clopotniţă. Cele care au fost mutate în anii 80. Avem originalul, salvat cu dificultate, dar puz-ul acesta nu consideră că ar putea veni cu o soluţie de reintegrare. Pur şi simplu ignoră originalul pentru că nu se “pupă” cu ideea”, spune urbanistul pe blogul său.
O altă idee, care datează din 2010, aparține arhitectului Paul Smărăndescu. El și-a imaginat o piață circulară, cu acces auto, peste râul Dâmbovița. „Piața actuală va fi cu mult mărită, utilizând pentru mărirea ei o parte din terenul viran din spatele ministerului de lucrări publice și acoperind o parte din albia Dâmboviței. Un singur imobil va trebui expropriat și dărâmat, cel așezat la intersecția str. Parlamentului cu piața. Piața va fi de formă circulară, deoarece fiind o piață de circulație, forma circulară este ca mai convenabilă pentru mișcarea giratorie a vehiculelor”, spune arhitectul. Detalii AICI.
