Calendar ortodox 2020, 11 aprilie. Sfinţii zilei. Sâmbăta lui Lazăr, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica Episcopul Râmniculuiicoană de Gabriel Florin Iosub

Sâmbăta lui Lazăr, Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului sunt prăznuiţi la data de 11 aprilie în Calendarul ortodox. Zi de post.

Sâmbăta lui Lazăr este sâmbăta de dinainte de Florii. Biserica ortodoxă sărbătoreşte această zi ca pe o promisiune a vieţii de apoi. Învierea lui Lazăr este un arhetip al Învierii de la sfârşitul lumii. Dacă Iisus a putut învia un mort de patru zile, care începuse să şi miroasă este clar că poate învia şi pe oamenii ai căror trupuri s-au descompus după ce sufletul le-a părăsit. Este sâmbăta de dinainte de Săptămâna Patimilor. Sâmbăta lui Lazăr şi Duminica Floriilor fac legătura dintre Postul Mare şi Săptămâna Patimilor.

Troparul Intrării Domnului în Ierusalim

Glasul 1

Învierea cea de obște mai înainte de Patima Ta încredințând-o, pe Lazăr din morți l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule. Pentru aceasta și noi, ca pruncii, semnele biruinței purtând, Ție, Biruitorului morții, strigăm: Osana Celui dintru înălțime! Bine ești cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului."

Condacul Intrării Domnului în Ierusalim

Bucuria lui Hristos, adevărul, lumina, viața și învierea lumii celor de pe pământ S-a arătat cu a Sa bunătate și S-a făcut chip învierii, dând tuturor dumnezeiască iertare.

Calendar ortodox 2020, 11 aprilie. Sfinţii zilei. Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului

Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica s-a născut la Bucureşti la 7 octombrie 1787, iar la botez a primit numele de Constantin şi a fost mezinul familiei. Părinţii lui, Antonie şi Floarea, erau foarte credincioşi, iar Floarea, după ce a rămas văduvă iar copiii i-au crescut a intrat la mănăstire, la Pasărea, unde a primit numele de schimonia Filoteia. Primul născut, fratele cel mai mare al lui Constantin, a fost şi el preot de mir iar mai apoi a îmbrăcat haina monahală şi s-a călugărit cu numele  de Acachie. Tânărul Constantin a intrat şi el la mănăstire în anul 1807, sub ascultarea cuviosului arhimandrit Timotei, stareţul mănăstririi Cernica. El de mic a iubit rugăciunea , tăcerea cinstea şi milostenie. Încă de când era tânăr călugăr se îndeletnicea cu postul, îşi făcea canonul de fiecare dată cu multă acrivie, priveghea nopţile şi era merau în biserică la slujbă. După ce duhovniul lui, ieroschimonahul Pimen, a plecat la sfântul munte Athos, cuviosul Calinic mânca numai pâine şi apă seara, după apusul soarelui, iar mâncare gătită numai duminica, la trapeză, şi atunci cu înfrânare. 1813 au murit mulţi preoţi călugări de ciumă, şi la insistenţele stareţului Timotei a primit taina preoţiei la 13 februarie 1813. La 20 septembrie 1815, mitropolitul Ţării Româneşti, Nectarie, l-a hirotesit duhovnic al mănăstirii Cernica, şi era atât de iscusit că nu se spovedeau la el doar monahii, ci şi mulţi mireni şi chiar mitropolitul însăşi. În primăvara anului 1817, cuviosul Calinic, cuviosul Ignatie duhovnicul şi încă un călugăr au voit să ţină postul mare desăvârşit, până la Înviere. Au luat binecuvântare de la stareţ şi au început cea mai mare nevoinţă. Pentru că Satana nu putea răbda aşa ceva le-a făcut la toţi mare ispită. Călugărul a cedat primul, eroschimonahul Ignatie a postit câteva săptămâni iar Calinic a răbdat până în joia din săptămâna a cincea când a mâncat jumătate de prescură. Din cauză a că a voit să împlinească cele 40 de zile asemenea Mântuitorului şi al sfinţilor de demult, a căzut bolnav şi şi-a pierdut cunoştinţa până în duminica Tomei. După aceea a primit ascultare să mănânce în fiecare zi la trapeză dar a rămas cu o permanentă durere de cap. Ucenicul său, arhimandritul Anastasie Baldovin, dă mărturie despre Cuviosul Calinic cum că acesta nu dormea niciodată întins, ci pe scaun, ca un ostaş adevărat, mereu gata de luptă cu duşmanul nevăzut care încerca să-l ispitească prin trup sau prin gânduri. În vara anului 1817 fericitul Calinic a vizitat sfântul Munte unde s-a minunat de rânduielile călugărilor atoniţi. La 14 decembrie 1818 a fost ales, cu voia lui Dumnezeu, la numai 30 de ani, stareţ al mănăstirii Cernica şi după încă doi ani pentru sfinţenia vieţii pe care o ducea şi pentru buna administrare a mănăstirii a fost hirotesit, la 9 aprilie 1820, arhimandrit. Pe mulţi a îndreptat pe calea cea bună prin exemplul personal şi prin sfaturi duhovniceşti. Cel mai mult a urât clevetirea în viaţa monahală pe care o socotea “moartea sufletului”. În timpul revoluţiei de la 1821 a deschis porţile mănăstirii pentru cei care fugeau din Bucureşti şi mulţi locuitori ai capitalei au aflat atunci de sfântul Calinic. I-a găzduit şi i-a hrănit pe toţi în chiliile călugărilor iar pe călugări i-a mutat în insula sfântul Gheorghe. Turcii au prins de veste că acolo s-au strâns mulţi oameni şi s-au gândit că sunt dintre răsculaţi. Au pust tunurile pe malul lacului cu gândul să steargă mănăstirea de pe faţa pământului dar sfântul Calinic a făcut priveghere de toată noaptea şi dimineaţă a trimis sol la turci cu jalbă. Pentru că s-a terminat hrana şi erau ameninţaţi cu foametea s-a pus iar la rugăciune iar pe poarta mănăstirii au intrat cinci care trase de câte doi boi pline cu alimente trimise de paşa, mai marele turcilor care înconjuraseră lacul. Tot în anul 1821 un paşă turc care avea tabără în Pantelimon a răpit o călugăriţă drept ostatică. Sfântul Calinic a făcut jalbă la stăpânire iar paşa a fost obligat să o elibereze pe măicuţă, fapt care l-a mâniat tare. A hotărât să ia cu asalt mănăstirea şi să o jefuiască iar pe Sfântul Calinic să îl ucidă. Dar Cuviosul a prins de veste şi iar s-a rugat toată noaptea cerând ajutor de la Dumnezeu şi în noaptea aceea, când paşa îşi bea cafeaua un subaltern a încercat să-l ucidă. Glonţul a nimerit o pungă cu aur pe care paşa o ţinea la piept şi cutremurat şi speriat de întâmplare a renunţa la planurile distrugătoare şi a trimis punga cu aur la mănăstire. Din aurul acela şi din porunca cuviosului s-a ridicat “Fântâna turcului”. Multe minuni vrednice de pomenire a făcut Sfântul Calinic iar la 14 septembrie 1850 a fost ales episcop la Râmnicu-Vâlcea şi a lăsat în urmă o obşte de 350 de călugări. Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, făcătorul de minuni, s-a mutat în ceata sfinţilor cuvioşi la 11 aprilie 1868. A fost canonizat la 20 octombrie 1955 sub conducerea patriarhului României Iustinian Marina.

Troparul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului

 Glasul 1

De Dumnezeu purtătorule, părintele nostru Calinic, povăţuitorule al călugărilor, podoaba cuvioşilor şi lauda arhiereilor, ajutătorule al celor din nevoi şi făcătorule de minuni! Cu nevoinţele tale chip de sfinţenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veseleşti; cu care roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască nouă pace şi mare milă.

Troparul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului

Glasul al 8-lea

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţa, mulţumiri, izbăvindu-ne din nevoi, aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi, robii tăi. Ci, ca ceea ce ai stăpânire nebiruită, slobozeşte-ne din toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară!Pomenirea ta cea purtătoare de lumină, Sfinte Ierarhe Calinic, veseleşte sufletele celor credincioşi; şi atingerea sicriului sfintelor tale moaşte sfinţeşte simţirile şi dăruieşte tămăduiri. Pentru aceasta, după datorie te cinstim pe tine şi cu bucurie îţi strigăm: bucură-te, părinte, de Dumnezeu însufleţite!

La 11 aprilie în calendarul ortodox 2020 mai sunt pomeniţi

• Sfântul Antipa, episcopul Pergamului;
• Sfântul Farmutie.