Calendar ortodox 2021, 27 mai. Sfinţii zilei. Sfântul Mărturisitor Ioan Rusul

27 mai 2021 1:29

Ultima actualizare: 13 noiembrie 2021 3:05

Sfântul Mărturisitor Ioan Rusulfoto: Doxologia.ro

Sfântul Mărturisitor Ioan Rusul este prăznuit la data de 27 mai în calendarul ortodox. Sfântul Mărturisitor Ioan Rusul este între sfinţii zilei pomeniţi de credincioșii ortodocși, conform Calendarului ortodox 2021, pentru data de 27 mai.

Sfântul Mărturisitor Ioan Rusul s-a născut, aşa cum îi spune şi numele, într-un sat din Rusia la sfârşitul secolului al XVII-lea. A fost soldat în armata lui Petru I împăratul Rusiei şi a fost luat prizonier în dezastruoasa campanie de dezrobire a Azofului. Mulţi tineri luaţi atunci prizonieri de tătari au ales să renunţe la credinţa strămoşească şi s-au făcut musulmani. Sfântul Ioan Rusul a refuzat să urmeze gestul camarazilor săi de arme şi a răbdat cu stoicism prigoana ceor care erau acum stăpâni pe viaţa lui. Ca prizonier a fost bătut, scuipat şi dispreţuit a devenit repede ţinta batjocurii ienicerilor, dar chiar şi a celor care-i fuseseră tovarăş de arme. A fost pus să îngrijească vitele iar el îi mulţumea lui Dumnezeu că poate dormi în paie şi s-a obişnuit cu mirosul lor greu şi loviturile lor de picioare. Acolo se ruga Sfântul Ioan Rusul şi noaptea grajdul se umplea de miros frumos deoarce acesta devenise locul lui de nevoinţă unde urma poruncile sfinţilor părinţi, dormea puţin, postea mult şi recita psalmii pe care-i învăţase de la mama sa. A fost vândut ca sclav unui înalt ofiţer turc înstărit care deşi i-a pregătit odaie lângă grajd, el tot în grajd prefera să trăiască. Atunci când stăpânul lui si-a făcut călătoria la Mecca aşca cum cere credinţa lor mahomedană, Ioan mai făcea şi serviciul de a servi la masă. Stăpâna gustând din pilaf i-a spus: “Cât de bucuros ar fi fost, Ivan, stăpânul tău, dacă ar fi fost aici împreună cu noi şi ar fi gustat din acest pilaf!”. Ioan a cerut atunci o farfurie cu pilaf iar stăpâna s-a i-a dăruit-o cu drag deoarece ea se gândea că poate o mănâncă el sau o dă vreunei familii sărace de creştini. Dar el a luat farfuira, a mers cu ea în grajd, a îngenuncheat şi i-a cerut lui Dumnezeu să ducă farfuria stăpânului său iar acesta i-a ascultat rugăciunea şi fafuria a dispărut cu tot cu pilaf. Ioan s-a întors la stăpână şi i-a spus că a trimis pilaful stăpânului său, toţi ce de faţă au râs pe seama lui spunându-şi că nu vrea să recunoască că a mâncat-o şi atunci inventează o poveste fabuloasă. Când Aga s-a întors din pelerinaj le-a povestit că, într-o zi, care făcând socoteala s-a dovedit a fi exact aceeaşi zi, a găsit în camera lui încuiată, când s-a întors de la moschee pe masă o farfurie plină cu pilaf abunrind. A căutat peste tot şi nu a găsit pe nimeni care ar fi putut să o aducă. Apoi a găsit pe marginea farfuriei însemnul pe care-l aveau pe toate vasele de acasă. Auzind acestea toţi s-au înspăimântat, dar de atunci toţi l-au privit cu respect ca pe un om bineplăcut lui Dumnezeu. A ştiut dinainte când va avea să moară şi, culcat pe paiele din staulul lui sfinţit prin rugăciune neobosită a cerut să fie adus preotul să se împărtăşească. Acesta, de frica turcilor a adus sfânta împărtăşanie într-un măr scobit, iar fericitul Ioan şi-a dat sufletul în mâinile Domnului imediat după ce s-a împărtăşit, la 27 mai 1730. A fost îngropat în cimitirul creştin iar robul a fost îngropat ca un stăpân iar la înmormântarea sa au venit nu numai creştini ci şi musulmani şi armeni. După trei ani i s-a arătat unui preot un stâlp de lumină cerească asupra mormântului şi când au săpat au găsit trupul sfântului intact nevătămat, ca în ziua îngropării şi locul s-a umplut de miros plăcut, miros pe care moaştele îl au chiar şi în ziua de astăzi. Au aşezat cu cinste moştele în biserica Sfântului Gheorghe. În anul 1832, Osman Paşa a dat ordin ca biserica să fie jefuită şi trupul sfântului aruncat în foc, dar oştenii au văzut pe sfântul mişcând în flăcări şi au fugit abandonând totul. Creştinii au găsit moştele intacte, doar cu o urmă de fum care se poate vedea şi astăzi pentru a se pomeni în veac.

Troparul Sfântului Ioan Rusul

Glasul al 4-lea

Fecioara astăzi pre Cel mai presus de fiinţă naşte, iar pământul peştera Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc, iar magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi s-a născut prunc tânăr, Dumnezeu cel mai înainte de veci.

Cel ce te-a chemat pe tine de pe pământ la lumea cea cerească, ține și după moarte, neschimbat, trupul tău, Sfinte. Căci tu în Asia ai fost dus prizonier și acolo te-ai unit cu Hristos, Ioane. Deci pe Acela roagă-l să mântuiască sufletele noastre.

Rugăciune către Sfântul Ioan Rusul, care se citește la vreme de boală

Bucurându-mă de dumnezeiasca mărire la care te-ai înălțat, o, Sfinte Ioane, îndrăznesc să alerg la ajutorul tău pentru tămăduire. Știu, Părinte, că încercările vin din rânduiala lui Dumnezeu. Știu că prin boala trupului sufletul se curățește și că răbdarea este răsplătită de Dumnezeu. Dar de multe ori norii negri ai deznădejdii îmi tulbură mintea și mă depărtează de rugăciune.

De aceea, dar, o, Sfinte, găsesc alinare în cugetarea la vindecările tale minunate. Tu ai tămăduit mulțimea de copii, spre bucuria părinților lor. Tu ai îndreptat spatele bătrânei gârbove, tu ai dat sănătate femeii bolnave, spre bucuria copiilor ei. Tu l-ai vindecat pe bătrânul Atanasie care s-a uns cu untdelemn din candela ta. Tu ai îndepărtat cheagurile de sânge din capul Vasulei și l-ai tămăduit pe doctorul necredincios.

Știind grabnica ta mijlocire, te rog, o, Sfinte Ioane, ia viața mea în mâinile tale și mijlocește precum știi mântuirea mea. Dacă voia Domnului este să duc cu răbdare crucea bolii, dă-mi putere și ajută-mă să nu cârtesc din cauza neputințelor. Dar dacă Bunul Dumnezeu se va milostivi de mine pentru rugăciunile tale, atunci să mă tămăduiești fără șovăială, noule doctor fără-de-arginți, ca văzând aceasta să-ți mulțumesc ție și să-L laud în vecii vecilor pe Doctorul sufletelor și al trupurilor, prin cântarea: Aliluia!