Carol al II-lea şi femeile pe care le-a iubit. Amantele numeroase i-au adus porecla "Regele Playboy"
A fost supranumit "Regele Playboy", datorită numeroaselor relaţii pe care le-a avut şi pentru care chiar a renunţat la tron. Poveştiile de iubire al lui Carol al II-lea sunt încă un subiect care îi fascinează pe mulţi şi care au rămas în istoria Casei Regale româneşti.
Carol al II-lea s-a născut la Bucureşti, pe 15 octombrie 1893, primul copil al viitorului rege Ferdinant I şi al soţiei sale, Principesa Maria. Răsfăţat de toţi, micul prinţ semăna cu mama lui: pasional, energetic, inteligent. Deşi a fost crescut cu stricteţe de bunicul lui, Carol I, prinţul are alte gânduri.
Prima dragoste o trăieşte când se întoarce de la studiile militare: Ella Filitti, prietenă a sorei sale, Elisabeta. Pasiune este atât de mare, încât Carol chiar se gândeşte cum ar fi să renunţe la tron, lucru pe care îl scrie în însemnările sale: "Sufletul meu îşi aparţine pe de-a-ntregul. «Păsărica», mi-au trecut tot felul de gânduri nebuneşti prin minte. Că dac-aş rupe-o cu familia, pentru că aş avea puterea să-i părăsesc, tu ai putea deveni cu adevărat regina mea.Tu eşti pasiunea întregii mele vieţi.”
Nu a fost să fie, însă: Ella e exilată când se află despre idilă. Însă Carol pune ochii pe altă tânără, al un bal în 1913, care îl cucereşte rapid: Ioana Lambrino ( Zizi, Zucky sau Baby), o moldoveancă de origine evreiască, brunetă şi durdulie, mică şi oacheşă, isteaţă şi încăpăţânată. Cei doi se căsătoresc în mare secret la Odessa, în 1918. Familia regală este nemulţumită profund de alegerea lui Carol şi îl aduc la Iaşi, iar căsnicia este anulată. În pofida acestui fapt, relația dintre cei doi a continuat și au avut chiar un fiu considerat ca ilegitim, Mircea Gregor Carol Lambrino.
Carol ameninţă cu sinuciderea, se împuşcă în picior şi trimite scrisori de abdicare care îi sunt respinse. Familia încearcă tot posibilul pentru a-l ţine departe de Zizi şi o găsesc pe Maria Martini, în braţele căruia Carol se consolează timp de trei ani. “Trebuie să ştii că, în această lume, nu soţiile sunt cele mai adorate, ci amantele”, îi declară Carol noii iubite. Totul se încheie însă când fata rămâne gravidă. I se găseşte un soţ, un domn Leonescu care era închis pentru falsiciarea unor cecuri. Este scos din închisoare, însurat cu Maria, iar copilul născut, un băiat, este înregistrat sub numele de Leonescu.
Carol este trimis într-o călătorie, în care o cunoaşte, din "întâmplare", pe Elena a Greciei. Prinţul o place, dar prinţesa nu îi stârneşte aceaşi pasiune. Totuşi, se logodesc, iar la un an, are loc nunta la Atena. În 1921, se naşte Mihai, dar naşterea e una grea, iar Elenei i se interzice orice contact sexual şi pleacă în Grecia.
Carol e iar singur, aşa că poate să îşi facă nenumărate amante. Una îi pică cu tronc: Elena Lupescu, o evreică divorţată. Una dintre cele mai comentate poveşti de iubire din istorie începe în 1925: a fost dragoste la prima vedere, iar Elena devine "regina neîncoronată" a României. Până şi Elena recunoaşte că relaţia lui Carol cu Elena nu e un simplu flirt. Disperat, regele Ferdinand îî cere să renunţe la evreică. Fără niciun rezultat însă.
Iubirea dintre Carol şi Elena e atât de mare încât prinţul renunţă la tron, iar de data asta, Ferdinand acceptă. Carol pleacă la Paris cu Elena, unde duc, timp de patru ani, o viaţă liniştită. Însă nu e o viaţă pentru Carol.
Prinţul, care abdicase în favoarea fiului său minor, revine în ţară, dă o lovitură de stat şi devine Rege. În timp ce amanta îşi face loc la cârma statului, nevasta se retrage. Carol şi Elena divorţează, iar prinţesa Greciei primeşte bani şi îşi păstrează titlul de regină. Mihai rămâne în ţară.
În 1940, el şi Elena Lupescu fug din ţară, la presiunile lui Hitler. Se căsătoresc de abia în 1947, în Brazilia. S-au stabilit în Portugalia, până la moartea lui Carol, în 1953. La o săptămână de la moartea sa, Zizi Lambrino a decedat în Franţa. Elena Lupescu a trăit 24 de ani din averea moştenită, după procesul greu de partaj declanşat de către Mircea, fiul lui Zizi.
