Cele mai îndrăgite legende despre Mărțișor. Trei povești din popor
Românii au moștenit de la strămoșii lor numeroase legende care se referă la obiceiurile păstrate de-a lungul secolelor de zeci și zeci de generații.
An de an, cele mai îndrăgite legende despre alungarea iernii și venirea primăverii, însoțită de Mărțișor, travestit în voinicul care o pedepsește pe Baba Dochia, dar și legenda despre eliberarea Soarelui din ghearele zmeului și Funia anului, revin în actualitate.
Legenda voinicului care a eliberat Soarele din ghearele zmeului
Despre venirea primăverii, o legendă spune că Soarele a coborât pe Pământ fiind travestit într-o fată foarte frumoasă. La scurt timp, un zmeu a furat-o şi a închis-o în palatul lui. Atunci, întregul univers s-a întristat: păsările nu mai cântau, copiii nu mai erau veseli şi nu se mai jucau, toată lumea era mâhnită. Văzând câtă tristeţe se abătuse în jurul său fără Soare, un tânăr curajos a plecat să găsească palatul răpitorului. Voinicul a umblat în lung și-n și, abia după un an, el a descoperit palatul zmeului și l-a chemat pe zmeul răpitor la luptă dreaptă. După o bătălie crâncenă, tânărul a ieşit învingător şi a eliberat-o pe fată. La scurt timp, Soarele s-a ridicat din nou pe cer şi a luminat pământul. Atunci a venit primăvara, oamenii şi-au recăpătat optimismul şi veselia. Numai voinicul zăcea în palatul zmeului, după luptele grele pe care le purtase cu acesta. Tot sângele cald i s-a scurs pe zăpadă şi tânărul a rămas fără suflare. În locurile în care zăpada s-a topit, au răsărit ghioceii, vestitorii primăverii. Legenda mai spune că, de atunci, de 1 Martie, lumea cinsteşte memoria tânărului curajos, care a eliberat Soarele, legând cu o aţă două flori: una albă, alta roşie. Culoarea roşie simbolizează dragostea pentru frumos şi aminteşte de curajul tânărului, iar culoarea albă este simbolul dragostei pentru ghiocel, prima floare de primăvară.
Cum a fost pedepsită Baba Dochia și turma ei pe munte
Odinioară, în munții din țara noastră trăiau uriași, și tot atunci, o femeie bătrână și rea, numită Dochia, își păștea oile în acele locuri. Într-o iarnă foarte geroasă, Dochia și-a trimis fiica vitregă la râu să spele o haină foarte murdară și s-o curețe până când va deveni albă ca zăpada. Pe măsură ce fata se chinuia să curețe haina, aceasta devenea tot mai neagră. În acest timp, pe malul râului a venit tânărul Mărțișor și, văzând cât de mult se chinuie fata să spele haina aceea murdară, a întrebat-o de ce a venit pe vremea aceea rea la râu. Și fata i-a povestit necazul ei. Impresionat de povestea fetei, tânărul i-a oferit o floare cu petale roșii și alte, apoi a îndemnat-o să mai spele odată haina și să se întoarcă acasă. Spre uimirea fetei, haina a devenit albă ca zăpada, așa cum i-a cerut Dochia. Când a ajuns acasă, și Dochia a văzut minunea-veșmântul alb ca zăpada și floarea superbă din părul fetei, a întrebat-o unde a găsit acea floare în plină iarnă. Dochia n-a mai așteptat un răspuns și, crezând că a venit primăvara, și-a adunat turma și a plecat spre munte. Pe drum, Dochia a început să-și lepede rând pe rând fiecare cojoc cu care era îmbrăcată pe timpul iernii. Pe neașteptate, vremea s-a schimbat și, pe la ora prânzului a început să ningă și să viscolească. Baba Dochia n-a mai avut cu ce să se îmbrace. În timp ce tremura de frig, pe lângă Dochia a trecut tânărul Mărțișor și i-a zis:”Veți cât este ne greu să stai în frig și umezeală, tu, care ai obligat-o pe fiica ta să spele iarna rufele la râu ?”În scurt timp, Dochia a înghețat împreună cu turma ei și s-au transformat în stânci de piatră. Aceste stânci ce se observă în diferite locuri din Carpații Orientali și Meridionali: Ceahlău, Vama Buzăului, Caraiman , Izvorul Râului Doamnei sunt o dovadă incontestabilă a renumitului mit românesc despre moartea babei Dochia.
Mărțișorul, Funia anului, este firul vieții
O legendă despre Mărțișor spune că acest mesager al primăverii simbolizează funia anului care adună, prin împletirea celor doua fire, alb și roșu, cele 365-366 de zile calendaristice. Acest fir leagă zilele din an, un fir despre care se spune că a fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile pe munte. Aceeași legendă compară funia anului, firul tors de Baba Dochia cu firului vieții omului, pe care l-au tors la nașterea noastră ursitoarele. Culoarea albă a firului de mărțișor reprezintă frigul iernii ce se pregătește de plecare, iar culoarea roșie simbolizează căldura verii ce trebuie să urmeze în mod firesc în calendar.
La geto-daci, Anul Nou începea la 1 martie, iar calendarul lor popular avea doar două anotimpuri: vara şi iarna, pentru că primăvara şi toamna erau considerate anotimpuri de trecere.
