Cheamă ploaia cu o păpuşă de lut şi cu o cruce din cimitir
Disperare în partea buzoiană a Câmpiei Bărăganului! Seceta care se face din ce în ce mai simţită îi împinge pe oameni să se întoarcă la tradiţii. Sătenii privesc neputincioşi cum uscăciunea distruge culturile şi cum agoniseala le este pusă în pericol, aşa că apelează la ritualuri pentru a atrage ploaia.
Nu mai pot sta cu mâinile-n sân, câtă vreme de munca depusă la câmp se alege praful! Seceta şi lipsa unui sistem de irigaţii duc la compromiterea culturilor de cereale. Câteva femei şi trei copii din Smeeni, comună din partea buzoiană a Bărăganului, au pornit luni într-un ritual de invocare a ploii, cunoscut sub numele de Caloianul.
Alaiul de femei şi de câţiva copii a pornit de la Smeeni către Fântâna Tămăduitoare, în a doua zi de Rusalii, pe înserat. Cei care au trecut cu maşinile către Buzău au putut vedea grupul, în frunte cu un copil care purta o cruce veche, de lemn, luată din cimitirul satului. O fetiţă mergea cu o creangă de nuc, iar o tânără ţinea Caloianul, o păpuşă din lut împodobită cu petale de trandafir.
”E pomenit din moşi-strămoşi să mergem la fântână, ca să ne dea ploaie. Înainte, bătrânii aşa aduceau precipitaţiile. Noi ne-am organizat şi am luat o cruce veche din cimitir”, explică o bătrână pentru adevarul.ro. Pe traseul de peste trei kilometri, femeile au bocit şi s-au rugat la Dumnezeu ca după acest moment să apară şi ploaia mult aşteptată. La Fântâna Tămăduitoare de la Smeeni, grupul de săteni a pus păpuşa din lut pe cursul unui firicel de apă. Caloianul se practică în a treia săptămână după Paşte. În zona de câmpie a Buzăului, bătrânii îl confecţionau însă de fiecare dată când simţeau că pământul are nevoie de ploaie.
Lacrimi vărsate pentru micuţul dispărut
În cultura populară, Caloianul era un copil dispărut în condiţii misterioase de acasă, pe care mama lui îl căuta cu disperare, trecând dealuri, munţi, păduri dese şi ape adânci, iar lacrimile vărsate pentru el reprezentau ploaia. Cel mai adesea, Caloianul este confecţionat din lut, împodobit cu coji de ouă vopsite, păstrate de la sărbătoarea Paştilor. Ceremonialul Caloianului presupune bocirea trupului de lut şi înmormântarea sa într-un loc neumblat de oameni sau aruncarea lui într-o apă curgătoare.
