Credincioşii ortodocşi în Săptămâna Deniilor. Sfânta şi Marea Miercuri
În acest răstimp, împodobit cu momente de meditaţie, în aşteptarea Învierii, rememorăm evenimentele premergătoare suferinţelor Mântuitorului nostru. De aceea, Biserica ne aduce aminte, zi de zi, momentele tensionate din viaţa lui Iisus, înainte de răstignirea Sa pe cruce: Cina cea de taină, Rugăciunea din Grădina Ghetsimani şi vânzarea Lui de Apostolul Iuda.
„Săptămâna Pătimirilor se mai numeşte Săptămâna Mare pentru că în acest interval fiecare credincios poate să-şi recapituleze momentele esenţiale din viaţă, să urmărească cu mai multă atenţie rânduiala Postului şi să participe la slujbele povăţuitoare orânduite în mod special în săptămâna Deniilor. În acest mod, fiecare credincios îşi aduce prinosul de iubire şi de recunoştinţă faţă de momentele sublime din ultimele zile de viaţă pământeană ale Mântuitorului Iisus, care pentru noi şi pentru a noastră mântuire s-a răstignit în vremea lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi a fost îngropat. După a treia zi, a urmat Învierea Sa, propovăduită de Sfintele Scripturi şi prăznuită de noi, credincioşii, la Sărbătoarea Sfintelor Paşti", ne spune părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.
Sfânta şi Marea Miercuri
În Denia din această zi, Sfinţii şi dumnezeieştii părinţi au orânduit să se facă pomenire despre două personaje, opuse prin felul în care s-au manifestat faţă de Hristos în Săptămâna pătimirilor: pe de o parte pe Iuda, apostolul care l-a vândut fariseilor pe Hristos, şi pe de altă parte pe Maria, femeia care L-a cinstit pe Mântuitor, spălându-i picioarele cu lacrimi de pocăinţă, apoi ungându-l pe cap cu cel mai scump mir.
De ce a acţionat aşa Maria, numită în multe scrieri religioase femeia păcătoasă? Ea a fost impresionată de dragostea lui Iisus pentru oameni şi de faptul că L-a văzut pe Mântuitor că a onorat invitaţia lui Simeon, vindecat de Iisus de lepră, o cumplită boală, blamată de semeni. Pentru că, în acea vreme, Legea îi considera necuraţi pe leproşi şi exista porunca de îndepărtare a lor din rândul societăţii.
La venirea lui Iisus în Betania, Simeon a organizat un ospăţ în cinstea lui Mântuitorului, ospăţ la care au participat prietenii şi ucenicii Lui. La masă, Iisus avea de o parte pe Simeon, vindecat de lepră, de cealaltă parte, pe Lazăr, cel înviat din morţi.
De asemenea, Maria a fost impresionată şi de faptul că Iisus vorbea cu certitudine de apropiata lui moarte. Cu multe sacrificii, Maria cumpărase un vas de alabastru şi l-a umplut cu mir de nard curat. Mesenii vorbeau că, datorită popularităţii, Iisus va fi încoronat ca rege. Auzind acest lucru, durerea ei s-a transformat în bucurie.
Maria a vrut să fie prima care să-l onoreze pe Mântuitor.
Spărgând vasul cu mir, ea a turnat uleiul pe capul şi pe picioarele Mântuitorului, iar mirosul s-a răspândit în încăpere; de aceea, fapta ei a fost cunoscută de cei prezenţi la ospăţ. Discuţiile pe tema preţului acestui mir, mai mare de 300 de dinari, echivalentul a 300 zile de lucru, au încins atmosfera în rândul mesenilor. În acest timp, Maria a îngenuncheat plângând şi a umezit picioarele lui Iisus cu propriile lacrimi şi le-a şters cu părul ei lung şi despletit.
Este şi mai impresionat gestul Mariei, pentru că acest mir, acest dar frumos mirositor, a fost folosit pentru ungerea corpului lui Iisus, cât timp acesta era în viaţă. „N-o certaţi, le-a spus Iisus, pentru ce a făcut! Gestul Mariei a prefigurat ungerea Mântuitorului înaintea îngropării". Apoi, impresionat de acest gest, Hristos s-a adresat din nou ucenicilor săi: „Adevărat vă spun, că oriunde va fi propovăduită Evanghelia aceasta, în toată lumea se va istorisi ce a făcut femeia aceasta, spre pomenirea ei", a precizat părintele Valentin Fotescu, doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă. Iuda îl vinde pe Iisus pe 30 de arginţi
Iuda, care era casierul ucenicilor, a certat-o pe Maria pentru risipa ei. El pretindea că fiecare ban să fie adunat pentru săraci, deşi el sustrăgea pe ascuns din sumele adunate.
În ziua de miercuri, după discuţiile privitoare la preţul mirului, Iuda Iscarioteanul L-a părăsit pe Iisus, mergând la casa lui Caiafa. De fapt, nu era prima dată când Iuda se întâlnea în mare taină cu membrii sinedriului, care-l vor judeca şi condamna la moarte pe Mântuitorul nostru.
În seara aceea, Iuda le-a făcut o propunere directă, fără ocolişuri: „Ce-mi daţi voi mie şi eu îl voi da pe El Vouă?" Fariseii i-au oferit 30 de arginţi. Din acea clipă, Iuda a pregătit mai multe strategii care să grăbească arestarea Mântuitorului, dar şi hotărârea cărturarilor şi fariseilor de a-l ucide pe Iisus. (Matei XXVI).
Nu după multă vreme, Iuda a constatat că el însuşi a fost trădat de membrii sinedriului. Mergând la Templu, el şi-a recunoscut greşeala, vânzând „sânge nevinovat"; în acelaşi timp, el a realizat că păcatul lui nu poate fi iertat.
Cinismul propriilor trădători l-a determinat să arunce banii pe care-i avea asupra sa în Templu şi să plece. Nu după multă vreme, Iuda s-a spânzurat de un copac, numit de atunci „Copacul lui Iuda".
