Culmea legislației! Deși externată, o bătrână a mai stat 3 zile în spital pentru că nu a avut cine să o transporte acasă
După două săptămâni de spitalizare și două teste negative la Covid-19, vindecată, o femeie de 71 de ani din Iași și-a făcut cu mare bucurie bagajele. Urma să plece acasă. Dar... surpriză: normele legale nu-i permiteau să plece din spital decât cu o mașină privată sau cu ambulanța. Iar aceasta din urmă era suprasolicitată.
Drumul spre casă – doar cu ambulanța sau cu mașina
Andreea Luca Barna, o jurnalistă din Iași infectată cu noul coronavirus și internată la Spitalul de Boli Infecțioase din Iași a relatat ieri pe pagina sa de Facebook o situație absurdă și revoltătoare. Colega de salon, o bătrână de 71 de ani, externată după 14 zile de spitalizare, nu putea părăsi spitalul pentru că nu avea un mijloc de transport disponibil. „S-a pregătit încă de luni, cum a știut ea mai bine, pentru marea reîntâlnire cu propria-i casă. Așa de tare s-a bucurat bunicuța noastră că scapă din infern, încât cei din jurul ei s-au entuziasmat odată cu ea, de parcă își recăpătau și ei libertatea atât de mult dorită. A măsurat și a privit îndelung combinezonul și halatul primite odată cu vestea externării sale, încât, până la urmă, a ajuns să le arunce cât colo. Toată bucuria s-a transformat acum, însă, într-o supărare mare cât pandemia. A înțeles de la început că legea impune ca drumul înapoi către casă să fie făcut doar cu ambulanța sau cu o mașină privată. Nu pe jos, nici cu taxiul ori autobuzul. Dar a înțeles și că sistemul sanitar e sufocat, însă a crezut că acest chin al așteptării îi va fi curmat. Așa se face că, și la această oră, plânge și speră să facă loc altui bolnav de COVID în salon”, povestea ieri Andreea Luca Barna.
„Ar trebui să-mi cumpăr mașină ca să pot pleca din spital”
Bătrâna ar fi vrut să plece pe jos, căci locuiește la doar 4 km de spital, însă nici așa nu i s-a permis. „Mi-au spus și ieri, și azi să mai aștept, că atunci când o ambulanță o să aibă drum în Nicolina mă duce și pe mine acasă. Iaca trec trei zile și nu mai plec din spital, deși locuiesc la patru kilometri distanță. Salvările nu mai fac față, mi-a spus asistenta că sunt prea multe cazuri și nu dovedesc. Dar să mă lase să plec pe jos, că eu mă infectez la loc aici. Bine că atunci cînd am făcut testele și am ieșit pozitivă m-au purtat tot orașul, iar acum nu pot să ies de aici, când sunt negativă. Eu înțeleg că sunt foarte aglomerați și nu mai au timp, am avut atâta răbdare două zile, dar nu știu de ce nu pot pleca singură, pe jos. După ei, trebuie să îmi cumpăr mașină ca să ies din izolare, doar așa mai pot pleca din spital acum. M-am rugat de cineva din alt salon să mă ia și pe mine când s-a externat, dar s-a făcut că nu aude. Am sunat să vină rude după mine, se feresc toți, nu te ia nimeni. Mă tem că nu oi pleca nici în seara asta”, a spus bătrânica în timp ce măsura repetat cu pasul lungimea salonului.
În această dimineață, în sfârșit, ambulanța și-a făcut timp și pentru ea. A așteptat-o o noapte întreagă trează, pe marginea patului.
