Cum erau nunțile în perioada interbelică în România
Perioada interbelică, deși una foarte dificilă pentru o poporul român, a fost o perioadă dedicată tradițiilor, pe care oamenii le respectau cu strictețe. Pe atunci, nunțile erau un adevărat spectacol de obiceiuri și astfel de tradiții, mai ales în mediul rural. Iată cum erau nunțile în perioada interbelică.
În sezonul estival, multe cupluri se decid să facă marele pas și să-și unească official destinele. În această perioadă, viitoarele mirese, în special, se întreabă cum erau nunțile în perioada interbelică. Fie pentru a se inspira, fie pur și simplu pentru a se informa în legătură cu tradițiile și obiceiurile de atunci, tinerele femei care urmează să spună „Da!” în fața ofițerului stării civile sunt din ce în ce mai curioase în legătură cu acele timpuri.
Dacă sunteți curioși cum erau nunțile în perioada interbelică în România, aflați că acestea reprezentau adevărate spectacole fastuoase. Mai ales în mediul urban, dar și în mahalaua orașelor, nunțile durau trei zile și trei nopți, însă în famiile cu un statut social înalt, petrecerea dura o singură zi. Tradițiile de la petrecerea de nuntă erau diferite în funcție de zona țării în care se petrecea evenimentul. Cât despre darul de nuntă, acesta reprezenta un adevărat ajutor pentru tinerii căsătoriți, potrivit unibuc.ro. Acest cadou era format din cereal, vite, păsări și alte bunuri care urmau să îi ajute pe miri să pornească cu dreptul în viața de familie.
Cum erau nunțile în perioada interbelică: Tradiții înainte de căsătorie
Viitoarele mirese se întreabă cum erau nunțile în perioada interbelică, dar iată ce condiții trebuiau să îndeplinească tinerii pentru a se căsători. Pe vremea aceea, fetele se căsătoreau în jurul vârstei de 17 – 18 ani, iar băieții se căsătoreau înainte de a pleca în armată, la vârsta de 21 de ani. Înainte de nuntă, părinții celor doi se întâlneau pentru a negocia zestrea și pentru a cădea la un acord. Dacă aceștia se înțelegeau, urma logodna, cu o durată de aproximativ două luni. Mireasa trebuia să vină cu o ladă de zestre, care conținea o plapumă, perne, cuverturi și alte astfel de obiecte. Mirele primea de la tatăl lui un lot de pământ, iar casa, pe care o ridica înainte de nuntă, o termina împreună cu soția lui, cu ajutorul rudelor.
