Cum putem scăpa de obsesia “Pokémon Go”?
Pokémon Go a reuşit o ascensiune fenomenală într-un timp foarte scurt, fiind instalat de peste 100 de milioane de ori pe dispozitivele mobile. Chiar dacă studiile arată că jocul are şi efecte benefice colaterale, printre altele ajutând oamenii să slabească într-un timp relativ scurt, specialiştii sunt de părere că acesta atrage după sine adicţii sau dependenţe periculoase şi foarte greu de controlat.
În opinia lui Eugen Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză, adicţia sau dependența apare atunci când dăm curs acelei compulsii de a instala prima dată jocul şi se intensifică după ce prindem primul Pokémon, de regulă acesta fiind în proximitatea noastră. Acea mică “victorie” a noastră generează în creier o mică “explozie”, care eliberează o cantitate mare de dopamină, numită şi hormonul plăcerii. Astfel, în opinia specialistului, de fiecare dată când punem în practică acel comportament, coroborat cu interacţiunea crescută oferită de joc, simţim o plăcere foarte mare şi creierul nostru îşi doreşte repetarea comportamentului creând astfel un cerc vicios. Cu cât repetăm mai mult gestul sau trecem la un nivel superior, cu atât nevoia, respectiv adicţia, creşte.
Cum se explică dependența față de pokemoni?
“În spatele oricărui tip de dependenţă – deci şi în cazul adicţiei faţă de jocul Pokémon Go – se ascunde întotdeauna o emoţie, o stare interioară de dezechilibru, stres sau tensiune interioară. Dependenţa devine astfel un sistem de apărare care lucrează de cele mai multe ori inconştient, independent de voinţa noastră, protejându-ne de acel stres. Ce putem să facem noi la nivel conştient este să combatem aceste comportamente nocive, să eliminăm tensiunile interioare care conduc la comportamente automate. Nu vom vorbi despre autohipnoză sau alte metode de lucru cu subconştientul, ci de ceea ce putem să facem lucrând doar cu mintea conştientă”, declară Eugen Popa, preşedintele Asociaţiei Române de Hipnoză.
Specialistul consideră că mulţi oameni eşuează în faţa comportamentului, deoarece nu conştientizează că există o diferenţă majoră între a simți o dorinţă interioară şi a o pune în practică sau a executa acțiunea de satisfacere a ei. Aşadar, atunci când cedăm în faţa dorinţei, de fapt o vom întări şi mai mult. Știind acest lucru, putem să ne folosim chiar de acest proces și, întrerupându-l, putem diminua sau chiar eradica acea dorință care pare irezistibilă. Eugen Popa ne-a sugerat două tehnici foarte simple și eficiente care ne ajută să nu mai dezvoltăm obsesii, în special unele aşa de mari, cum s-au dezvoltat în cazul fenomenului “Pokémon Go!, sau să combatem și să eliminăm dependențele cu care ne confruntăm deja.
Prima tehnică: Amânarea
Nenumărate studii arată că, indiferent dacă dăm sau nu curs impulsului puternic de a ne juca (sau orice altă dependență), intensitatea sa scade radical până la dispariția completă uneori, după aproximativ 10-15 minute. Practic, atunci când simți că „trebuie” să fumezi, să bei, să mănânci sau să joci Pokemon, dacă în loc să dai curs impulsului, îți propui să mai aștepți cam un sfert de ceas, foarte probabil că acea „nevoie” se va reduce sau va dispărea complet. “Când simţim acea tensiune interioară - să deschidem jocul şi să hoinărim brambura pe străzi pentru a prinde Pokémonii cei obraznici – trebuie să nu îi dăm curs, ci să o observăm şi apoi să ne concentrăm pe altceva, cam 10 - 15 minute. Vom vedea că acea dorinţă scade încetul cu încetul şi, uneori, chiar vom uita că aveam de prins monstruleţi”, susține Eugen Popa.
A doua tehnică: Întârzierea
O metodă la fel de eficientă este ca, înainte de a porni jocul, să întârziem acţiunea cam 15 secunde şi să observăm gestul nostru. “Pare un lucru banal, dar efectele sunt incredibile. Întrucât facem multe gesturi fără să le conştientizăm, acestea devin automatisme, iar în acele 15 secunde avem timp să vizualizăm gestul nostru şi să-l calificăm ca fiind unul impulsiv sau unul natural. În acest fel, reuşim, în timp, să eliminăm acea dorinţă puternică prin amânarea satisfacerii ei. Tehnica poate fi folosită la mult mai multe adicţii, printre care fumatul, mâncatul compulsiv sau consumul de alcool”, conchide Eugen Popa.
