«Dau jucăriile nepoţilor ca să pun o pâine pe masă»
Păpuşi din vremea comunismului, încălţăminte sau haine peticite, cărţi vechi de când lumea, brichete stricate sau cuie ruginite. Aproape orice îţi trece prin cap se găseşte acum la vânzare. Sunt oameni atât de săraci, încât au ajuns să tocmească vechiturile din pod ca să pună o pâine pe masă, de Anul Nou.
La marginea drumului, în intersecţii sau chiar în parcarea vreunui supermarket, se încropesc zilnic târgurile ambulante de vechituri. Sunt obiecte de care nimeni nu mai are nevoie, dar pentru mulţi români nevoiaşi ele sunt singura avere.
„Dacă fac 20-30 de lei pe zi, e mare lucru. Aia e mâncarea pentru două persoane. Poţi să o duci bine o zi, două, trei, dar când vine poliţia îţi blestemi zilele. Nu numai că ne confiscă marfa, dar ne mai dă şi amendă de ne ustură la inimă: 5 milioane! Păi de 500 de lei nu vindem într-un an întreg. Cu ce să o plătim?”, se plânge nea Alexandru, un bărbat între două vârste din sectorul 2 al Capitalei.
„Marfa” acestuia constă în câteva încărcătoare pentru telefon, o brichetă, 2 perechi de pantofi uzaţi, un briceag ruginit şi un tablou „de când era bunica fată”, cum îi place să-l promoveze. La câteva străzi mai încolo, în zona pieţei Obor, o gospodină se zbate ca să scape de câteva mileuri vechi, în timp ce Gigi, un alt vânzător, a scos la mezat jucăriile nepoţilor. „Nu mai au nevoie de ele şi am zis să îmi încerc norocul. 5 lei bucata, vi se pare mult? E din pluş! Au fost ale fetiţei, sunt ca şi noi, că a avut grijă de ele. Îţi fac reducere dacă iei două. Uite, dă şi matale 10 lei pe perechea asta de pantofi, să fac safteaua. Să luăm şi noi de-ale gurii de Revelion”, se roagă bărbatul.
Înfometaţi şi zgribuliţi, oamenii se întorc seara acasă la fel cum au plecat: cu desaga plină şi buzunarele goale!
