„Fecioara din Parepa”, femeia care a prorocit viitorul României
Anul 1935 nu a fost doar cel al revelațiilor și prorocirilor „Sfântului de la Maglavit”, Petrache Lupu, ci și al viziunilor unei fetițe din satul prahovean Parepa. Maria Petre avea doar 12 ani când - și ei - i s-a arătat Dumnezeu, așa cum a povestit ea, care i-a spus că oamenii trebuie să țină aproape de credință, dar și că România va fi lovită de mari necazuri și încercări. Fetița a ajuns, ulterior, să fie supranumită „Fecioara din Parepa”, trăindu-și viața în totală puritate, în călugărie, până la moartea ei, în 1996.
Curtea bisericii şi a mănăstirii din localitatea Parepa, la 30 de kilometri de Ploiești, adăposteşte locul minunii de acum 85 de ani. De fapt, totul aici s-a înălţat ca urmare a iureşului creat printre oameni de întâmplarea din 29 august 1935. Atunci, Mariei Petre, o fetiţă de nici 12 ani, născută la 22 septembrie 1923, i se arăta Dumnezeu. A avut şi darul tămăduirii Cel puţin aşa a povestit ea tuturor şi mulţi au crezut-o. Un bătrân cu păr şi barbă albe, cu ochi albaştri şi un chip de o blândeţe nemaivăzută i-a apărut dintr-un nor, spunându-i să povestească tuturor ce va auzi de la el. Iar bătrânul i-a spus că oamenii trebuie să se întoarcă la credinţă, să citească Biblia, să se pocăiască şi să ţină aproape de cele sfinte. “Tatăl ceresc mi-a spus că mari necazuri se vor abate peste România, dacă poporul nostru nu va respecta legea ortodoxă: un război mare, cutremure, inundaţii, secete, foame, boli şi stăpânire rusească”, avea să povestească Maria celor care au avut urechi s-o audă. Tot bătrânul acela i-a spus că pe locul în care i-a apărut să spună patriarhului din acea vreme, Miron Cristea, să înalţe o biserică, o troiţă şi o capelă. I-a mai oferit, se pare, şi darul tămăduirii, dar şi al prorocirii, precum şi al cunoaşterii oamenilor încă din prima clipă în care-i vedea. Locul iniţial a fost acoperit, în timp, de undele tot mai cotropitoare ale lacului Parepa, dar poţi şi azi lua apă din fântâna cu apa vindecătoare, ridicată aproape de locul minunii, unde mii şi mii de oameni au venit să caute alinare de-a lungul timpului.
Mama și o soră de-ale lui Nicolae Ceaușescu i-au cerut sfatul
După acea binecuvântată întâlnire, Maria Petre a dus o viaţă de călugăriţă, în post, rugăciuni şi ajutor dat celor aflaţi în suferinţă. Nu s-a măritat şi n-a cunoscut bărbat niciodată, trăind în „călugărie albă”. De aceea a şi fost supranumită “Fecioara din Parepa”. A fost interogată de Securitate, în vremea comunismului, chemată de Gheorghe Gheorghiu-Dej la Bucureşti, vizitată de sora lui Ceauşescu, Elena Bărbulescu, dar şi de fostul Patriarh Teoctist. Chiar și mama lui Nicolae Ceaușescu, femeie foarte credincioasă, i-a trecut pragul și a întrebat-o despre viitorul fiului ei pe care-l considera necredincios. „Nu va sfârși bine, tocmai din cauza asta”, i-a răspuns „Fecioara din Parepa”. N-a fost aruncată în temniţă, dar Securitatea a ţinut-o sub observaţie tot timpul comunismului. După decembrie 1989, cea mai mare strădanie a Mariei Petre a fost aceea de a duce la bun sfârșit ridicarea bisericii, din curtea mănăstirii, având hramul "Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul", în amintirea zilei de 29 august 1935, când s-a petrecut minunea întemeietoare. N-a apucat să-și vadă lucrarea terminată, dar a fost înmormântată în pronaosul (tinda) bisericii iubite. A plecat la cele veșnice la 5 iunie 1996, iar în ziua îngropării ei, pe 7 iunie, mii de oameni au fost martorii unui alt semn neobişnuit. În timpul slujbei oficiate de 20 de preoţi, pe cerul senin a apărut o cruce mare, făcută parcă din nori argintii. Și chiar dacă amintirea celei supranumite „Fecioara din Parepa” a devenit tot mai diluată în memoria oamenilor, cei care i-au ascultat profețiile din ultimii ani de viață se cutremură la amintirea vorbelor ei, ciudat de asemănătoare cu unele spuse de părintele Arsenie Boca: „O să fie tot mai rău, tot mai greu! O să moară lumea de foame!”.
