Gara din România unde peste 1000 de suflete și-au dat ultima suflare. Acum e o ruină, însă ascunde o tragedie națională
În Brașov, ascunsă între blocuri, buruieni și uitare, Gara Bartolomeu stă astăzi ca o rană deschisă în memoria unui oraș care a fost, cândva, teatru de război și sacrificiu.
Ruina în care s-a transformat această clădire nu trădează nicidecum ce s-a întâmplat aici în octombrie 1916, când sângele a peste 1.000 de soldați români a înroșit pavajul, iar jertfa lor a fost înscrisă cu durere în istoria Primului Război Mondial.
Astăzi, însă, statul a uitat. Locul e părăsit, iar singurii care mai trec pe aici sunt oamenii străzii, atrași de tăcerea apăsătoare a ruinelor.
O gară uitată de vreme și de oameni
Construită în 1891 pentru linia ferată spre Zărnești, Gara Bartolomeu a fost, în trecut, un simbol al conectivității și al modernizării. Numele său provine de la Biserica Sfântul Bartolomeu, una dintre cele mai vechi biserici gotice din Transilvania.
De aici plecau soldați, mărfuri, speranțe. Astăzi, doar patru din cele 12 linii mai sunt folosite. Ușile sunt încuiate, casa de bilete e închisă de ani buni, iar pereții scorojiți ascund urme de glorie și durere.
Dar sub aceste cărămizi crăpate și pavaje sfărâmate se ascunde un cimitir invizibil – locul în care sute de soldați români și-au găsit sfârșitul.
Măcelul din 8 octombrie 1916: o noapte în care istoria s-a frânt
Profesorul Ioan Vlad, istoric și cercetător al evenimentelor din Primul Război Mondial, relatează cu durere ce s-a petrecut în noaptea de 7 spre 8 octombrie 1916, când o companie românească ce apăra intrarea în oraș a fost exterminată de trupele austro-ungare, scrie FANATIK.
O defecțiune în comunicare a lăsat un gol în apărare, iar inamicul a profitat. A instalat un cuib de mitralieră într-o magazie a gării, iar dimineața, când soldații români au apărut în raza de tragere, 250 de oameni au fost uciși instantaneu. Cei care au supraviețuit rafalei au fost doborâți de grenade, într-un atac considerat de istorici o crimă de război.
În total, în bătălia pentru Brașov, au murit peste 1.000 de soldați români, alți 1.000 au fost luați prizonieri, iar peste 650 au fost înmormântați în apropierea Gării Bartolomeu, în 13 morminte comune, ce aparțineau eroilor din zece regimente românești.
De la eroi la moloz: distrugerea monumentului și a memoriei
Pentru a-i onora, în perioada interbelică, a fost construit un monument funerar în formă de urnă, decorat cu un vultur, la marginea căii ferate. La inaugurare au participat Regele Ferdinand și Regina Maria, iar suveranul a fost convins de protopopul Vasile Saftu să îngenuncheze în semn de respect pentru ostașii căzuți. Gestul său a rămas în istorie drept o reverență simbolică față de jertfa supremă.
Dar în anii 1970, în timpul regimului comunist, cimitirul eroilor a fost desființat, pentru a face loc lărgirii căii ferate și a șoselei. Osemintele au fost mutate, dar multe au rămas îngropate sub șinele de tren și sub asfalt, uitate pentru totdeauna.
Astăzi, monumentul de la Gara Bartolomeu abia se mai ține în picioare. Plăcile sunt crăpate, iar vulturul pare mai degrabă o pasăre în agonie decât un simbol al gloriei.
Nimic nu mai amintește turiștilor sau localnicilor de sacrificiul soldaților români. Zona a devenit una a decăderii, iar turismul montan o ocolește.
Promisiuni și licitații: un viitor incert
La finalul anului trecut, CFR Brașov a reluat licitațiile pentru modernizarea Gării Bartolomeu, după două tentative eșuate. Trei oferte au fost depuse, iar valoarea estimată a proiectului este de 10,5 milioane de euro. Se promit peron nou, canalizare, iluminat, parcări și acces pentru persoanele cu dizabilități.
De asemenea, există planuri pentru conectarea gării cu Aeroportul Internațional Brașov-Ghimbav, care ar putea readuce viață acestui loc.
Dar niciun proiect nu menționează recuperarea memoriei eroilor sau restaurarea monumentului, iar profesorul Ioan Vlad face apel la autorități să nu lase acest loc în uitare:
„Eu am propus să se construiască un monument al Marii Uniri, aici, în centrul țării, lângă cel de la Bartolomeu. Pentru generația care a murit ca să fim o singură națiune.”
