Ham- ham! Vrem şi noi stăpân
Sunt blânzi, frumoşi şi bine crescuţi. Le lipseşte, însă, dragostea unui stăpân. Dacă vreţi să le oferiţi un cămin lui Alma, Papy şi Terry, adoptaţi-i cât puteţi de repede! În locul lor, ar putea fi aduşi alţi câini ai nimănui, care vor scăpa, în felul acesta, de la eutanasiere.
Au doi ani, iar soarta a făcut ca ei să se nască şi să crească pe stradă. Nu au făcut parte niciodată dintr-o familie şi nu ştiu ce înseamnă iubirea adevărată. Au avut totuşi şansa să ajungă la adăpostul Dogtown, aflat în comuna giurgiuveană Uzunu. Alma, Papy şi Terry trăiesc în nişte ţarcuri, iar din spatele gratiilor se bucură ca nişte copii atunci când văd oameni. Întind lăbuţele ca să-i mângăi şi te răsplătesc cu un pupic de căţeluş. La fel ca ei sunt aici alte 389 de suflete singure.
„Dacă oamenii vin şi îi adoptă, le putem face loc altora, care au fost strânşi de pe străzi şi urmează să fie eutanasiaţi. Aici vor trăi până vor muri de bătrâneţe, dacă nu le găsim şi lor un stăpân", ne asigură Florin Fugasih, directorul executiv al Dogtown. Adopţia costă 100 de lei, iar în aceşti bani primiţi hrană, pentru o anumită perioadă, paşaport, lesă, zgardă şi un curs gratuit de dresaj.
Reporterul Click! l-a mângâiat pe Papy, iar acesta a stat cuminte
Terry se agaţă cu lăbuţele de gratii, doar-doar îl bagi şi pe el în seamă
Sunaţi la 0745.256.769 şi luaţi unul acasă. Nu uitaţi! În felul acesta, vă faceţi un prieten pe viaţă şi salvaţi un altul de la moarte. Dacă nu aveţi unde să-l ţineţi, îl puteţi adopta de la distanţă. Este al dumneavoastră şi plătiţi pentru el 100 de lei pe lună. Cu banii strânşi, cei de la adăpost construiesc noi locuri unde animalele să poată trăi toată viaţa.
În sfârşit, se adună câinii de pe străzi!
Trei bucureşteni au ajuns la spital după ce au fost muşcaţi de câini
A fost suplimentat numărul de hingheri în Capitală
«Zilnic ne vin câte 35 de oameni muşcaţi de câini» Dr. Cătălin Apostolescu, Institutul "Matei Balş"
Chiar dacă hingherii au început să strângă zilnic în jur de 70 de câini vagabonzi de pe străzile Capitalei, la Institutul „Matei Balş" din Bucureşti, oamenii muşcaţi de maidanezi fac coadă. „La noi ajung la fel de multe persoane muşcate ca şi înainte ca aceşti câini să fie adunaţi. Zilnic vin în jur de 30-35. Numărul lor nu s-a schimbat", ne-a declarat doctorul Cătălin Apostolescu, purtător de cuvânt la „Matei Balş". În primele nouă luni ale anului, aproape 10.000 de persoane muşcate de câini au trecut pragul Centrului Antirabic de la acest institut, pentru a beneficia de asistenţă medicală de specialitate şi de dozele de vaccin corespunzătoare.
Joaca lui Oprescu de-a referendumul s-a încheiat
După aproape o săptămână în care a ţinut-o langa cu referendumul, primarul general Sorin Oprescu a decis să ceară anularea acestuia. Edilul Capitalei a motivat solicitarea prin faptul că legea care permite eutanasierea maidanezilor a fost adoptată, marţi de Parlament. Primarul Oprescu nu recunoaşte însă nici în ruptul capului că şi până acum a avut toate mijloacele necesare pentru ridicarea câinilor fără stăpân de pe străzi.
Şi chiar şi pentru eutanasierea acestora, dacă aşa ar fi dorit. Mai mult, vineri, 6 septembrie, chiar în ziua în care Consiliul General al Municipiului Bucureşti decidea, la cererea lui Oprescu, organizarea unui referendum, acelaşi Consiliu adopta, după o jumătate de oră o altă hotărâre care îi cerea primarului, conform unei legi aflate deja în vigoare, ridicarea şi eutanasierea câinilor. Ieri, Sorin Oprescu i-a băgat din nou în şedinţă pe consilierii locali.
De data asta, i-a pus să anuleze referendumul, pe care oricum bucureştenii nu-l vedeau cu ochi buni. Pentru a spune dacă vor sau nu ca patrupedele să fie eutanasiate, Primăria Capitalei ar fi cheltuit din banii noştri aproape două milioane de euro. Astfel că primarul general nu a mai avut cum să se mai joace de-a referendumul în faţa bucureştenilor. Dovadă că pe Oprescu nu l-a interesat deloc rezolvarea problemei maidanezilor este şi adăpostul din Mihăileşti, care aparţine primăriei Capitalei, şi care, în urmă cu două zile, era aproape gol. „Nu sunt locuri". „Nu avem unde să-i ducem". „Legea nu-mi permite" ş.a. Minciuni, domnule primar!
