Înălţarea Sfintei Cruci: Tradiţii pentru spor şi sănătate
Înălţarea Sfintei Cruci a Domnului, prăznuită la 14 septembrie, este cea mai veche şi cea mai importantă dintre sărbătorile credincioşilor ortodocşi, consacrată cinstirii Sfintei Cruci. La data de 14 septembrie, se celebrează descoperirea sfintei Cruci, pe care a fost răstignit Iisus Hristos pe Muntele Golgota. Împărăteasa Elena a fost trimisă de fiul său, împăratul Constantin, să găsească crucea pe care a pătimit Iisus.
Totodată, Ziua Crucii aminteşte de un moment semnificativ din viaţa Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena. La Roma, împăratul Constantin avea război împotriva lui Maxenţiu, un persecutor al creştinilor (307-312).
Mai mult, acesta avea o oaste numeroasă recunoscută în imperiu pentru vitejia ei. Istoricii spun că, în ajunul luptei, împăratului Constantin i s-a arătat pe cer, în plină zi, o cruce formată din stele strălucitoare, însoţită de inscripţia: „Prin acest semn vei învinge”! Noaptea L-a visat pe Iisus purtând o cruce asemănătoare cu cea văzută pe cer. Atunci, Constantin a făcut o cruce mare din aur, pe care a aplicat-o pe steagul de luptă. Şi a învins!
Cei mai mulţi dintre războinicii lui Maxenţiu au pierit în luptă, iar cei rămaşi în viaţă au fugit. După izbândă, împăratul Constantin a trimis-o pe mama sa, Elena, să descopere crucea pe care a pătimit Mântuitorul Hristos. La Ierusalim, aproape de Golgota, împărăteasa Elena a descoperit trei cruci identice: pe una se credea că a fost răstignit Iisus, iar pe cele două se spunea că au fost crucificaţi doi tâlhari. Împărăteasa era însă mâhnită că nu ştia care este Crucea căutată. Enigma a fost dezlegată de Macarie, Patriarhul Ierusalimului, de atunci, în urma unei minuni.
Pentru că în localitate murise o tânără dintr-o familie aristocrată, patriarhul a apropiat fiecare cruce de fata moartă. Tânăra a înviat şi l-a lăudat pe Dumnezeu, când ierarhul a aşezat lângă ea crucea pe care a pătimit Iisus. Vestea s-a răspândit în tot ţinutul, iar biserica a devenit neîncăpătoare. Credincioşii şi-au exprimat dorinţa să vadă cinstita cruce, iar patriarhul Macarie a înălţat-o deasupra amvonului în Biserica Învierii din Ierusalim, în anul 335 d.H. în uralele entuziaste ale mulţimii. De atunci, în fiecare an, la 14 septembrie este prăznuită ziua Înălţării Sfintei Cruci.
Referindu-se la Praznicul Înălţării Sfintei Cruci, părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti (Bulevardul Nicolae Titulescu) ne spune : ”Sfânta şi Cinstita Cruce are trei semnificaţii: 1. Este obiect sfânt prin ceea ce a reprezentat pentru Iisus Hristos şi pentru noi: răscumpărarea noastră pentru a ne elibera din robia păcatului. 2. Este un simbol de închinăciune , pentru că prin acest semn noi, creştinii, ne identificăm până la marginile pământului, închinându-ne Sfintei Treimi. 3.Reprezintă Calea de urmat: Mântuitorul ne arată că puterea crucii ne ajută să trecem mai uşor peste necazurile vieţii de fiecare zi. În acest sens, Iisus Hristos ne -a spus „Cine vrea să mă urmeze să-şi ia crucea şi să se lepede de sine”.
Ziua Crucii, aşa cum se numeşte sărbătoarea în popor, este cinstită prin post şi praznice. Se posteşte pentru sănătatea familiei, pentru spor şi pentru bunăstarea gospodarilor. Credincioşii sfinţesc la biserică ulcele noi pline cu miere şi lapte; de toarta căniţelor se leagă câte un fir de aţă roşie, iar fiecare cană este acoperită cu un colac. Toate aceste ofrande se dau de pomană săracilor, în memoria rudelor decedate.
De Ziua Crucii, în unele zone viticole începe culesul viilor. Se mai păstrează obiceiul ca preotul parohiei să sfinţească via şi butoaiele cu vin, pentru ca şi în anul viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată.
Doar strugurii din ultima tufă de vie nu trebuie culeşi; ei sunt păstraţi ca ofrandă pentru păsările cerului şi de aceea se numesc în limbaj popular „Strugurii lui Dumnezeu”. În podgorii se fac focuri şi podgorenii sărbătoresc rodul noii recolte cu bucate alese, cu muzică şi băutură.
În această zi se bat nucii în gospodăriile în care ritualul nu a fost împlinit de Sfântă Măria Mică. Tot acum, se adună din păduri şi ramurile de alun. Tradiţia spune că atunci când sunt recoltate în Ziua Crucii, ramurile acestea primesc puteri miraculoase şi sunt unelte folositoare fântânarilor care vor să depisteze noi izvoare subterane.
În această zi nu se mănâncă usturoi, nuci, prune sau pepeni, alimente al căror miez se aseamănă cu crucea.
În tradiţia populară, frunzele şi florile de busuioc, menta, maghiranul şi cimbrul sunt plante magice şi se sfinţesc la biserică, iar în timpul slujbei se păstrează lângă cruce.
Florile de busuioc sfinţit acum alină durerile, chiar şi migrenele puternice sau durerile de dinţi. În mediul rural, cu crenguţe de busuioc aprinse se afumă bolnavii de friguri. Busuiocul se pune şi în vasele cu apă pentru păsări, în perioada epidemiilor pentru a le ocroti .
De Ziua Crucii se face un ritual pentru pomii care nu mai rodesc: gospodarii atârnă de ramurile acestora, cruci făcute din busuioc sfinţit la biserică şi curpeni (tulpini târâtoare de castraveţi şi de pepeni), sperând ca rodul să se adune şi în aceşti pomii neroditori.
Prognozele meteorologice din vechime pentru Ziua Crucii sunt verificate în timp: când cocorii se pregătesc de plecare.
Dacă tună în această zi, va fi o toamnă lungă. În schimb, dacă se adună un cârd de ciori gălăgioase, va cădea bruma. Înainte de Ziua Crucii nu este bine să culegi călinele, pentru că, în acest caz, în ajunul sărbătorii ca fi o noapte geroasă.
Ziua Crucii vesteşte că vara s-a sfârşit şi toamna îşi intră în drepturi.
Monedele sfinţite azi, păstrate în portofel, alături de o cruciuliţă (chiar dacă este şi de carton) aduc belşug şi spor în munca de fiecare zi.
