Ion Iliescu, luat la întrebări după 25 de ani de la mineriadă
”Vă mulţumesc pentru tot ceea ce aţi făcut în aceste zile!”. Aşa a salutat Ion Iliescu minerii care au terorizat Capitala în 13-15 iunie 1990. Au lăsat în urmă sute de răniţi şi opt morţi. Timp de 25 de ani, nimeni nu a răspuns pentru această dezlănţuire de ură şi violenţă. Acum, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a decis să îl întrebe pe fostul preşedinte ce s-a întâmplat în acele zile.
Deşi tentative de anchete au fost, toate s-au soldat cu neînceperea urmăririi penale pentru toţi cei care au fost implicaţi, de la liderii minerilor, la mai marii ţării. Ion Iliescu nu se consideră cu nimic vinovat şi caracterizează întâmplările simplu: ”Aşa a fost atunci istoria”.
Fostul preşedinte pretinde că ortacii au venit la Bucureşti nemulţumiţi de modul în care acţionau protestatarii din Piaţa Universităţii, care scandau împotriva Guvernului şi a preşedintelui. Timpul dreptăţii se părea că venise pe 23 octombrie 1998, când la Secţia Parchetelor Militare s-au înregistrat trei plângeri penale pentru fapte petrecute în timpul Mineriadei din iunie 1990.
Două se refereau la decesul mai multor persoane, cu nume şi prenume, înmormântate la cimitirul Străuleşti II, iar una urmărea cercetarea împrejurărilor în care mai mulţi ortaci, deşi se aflau la Bucureşti, apăreau pontaţi fictiv la mină. Cele trei cauze au fost contopite, iar procurorii militari au început urmărirea penală pentru 27 de civili printre care Ion Iliescu şi şapte militari, printre care generalii Mihai Chiţac şi Corneliu Diamandescu.
Au cercetat şi au tot cercetat până în 2009, când, pe 17 iunie, totul s-a terminat: s-a dat neînceperea urmăririi penale pentru că intervenise prescripţia faptelor. Dar pentru că unii români nu au renunţat să caute adevărul, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului le-a dat dreptate, statul român a fost obligat să reia ancheta despre ce s-a întâmplat în acele vremuri.
Urmarea? La începutul lunii februarie, procurorul general al României, Tiberiu Niţu, a infirmat cele trei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale, iar Înalta Curte a confirmat luni, 9 martie, decizia. ”Este treaba justiţiei să vadă, să analizeze, să finalizeze”, a declarat, la aflarea veştii, sigur pe el, Ion Iliescu.
Unul dintre cei care clamează acum vinovăţia lui Ion Iliescu este, culmea, chiar liderul minerilor, Miron Cozma. Va găsi noua anchetă enigmele nedezlegate de 25 de ani sau o să eşueze aşa cum cred unii, în şicanarea unor bătrâni care acum au peste 85 de ani, cum este Ion Iliescu?
De ce au venit minerii la București
”Mineriada din 13-15 iunie” a avut drept scop restabilirea ordinii în centrul Capitalei, în Piața Universității, unde se crease ”zona anticomunistă”. În dimineața zilei de 13 iunie, după orele 3.00, forțele de ordine au început un asalt asupra pieței pe care au sperat să o elibereze. După lupte de stradă, cordoanele scutierilor au fost respinse iar sediile Ministerului de Interne și Poliției Capitalei incendiate.
În seara zilei de 13 iunie, trei garnituri înțesate cu mineri au pornit din Defileul Jiului spre București. Ajunși în jurul orelor 4.00 în Gara de Nord, ortacii au ocupat orașul și au început vânătoarea! Sediile facultăților din zona Universității au fost devastate ca și ale celor două partide istorice, PNL și PNȚ-CD.
A doua zi la orele prânzului, minerii au fost strânși, urcați în autobuze și duși la Romexpo unde dintr-un balcon președintele Ion Iliescu le-a mulțumit călduros.
Apoi au fost conduși la trenuri și au plecat acasă, lăsând în urmă un oraș înfricoșat, un președinte mulțumit și mai mulți oameni cu sentimentul ”datoriei” împlinite. Atunci a apărut mitul Miron Cozma, liderul atotputernic al ortacilor.
