Laudă-ţi copilul doar când merită!
Afecţiunea şi lauda sunt adesea combinate în mesajele, pe care le transmitem copilului nostru. Trebuie însă să facem distincţie între cele două. Iubirea şi afecţiunea înseamnă recunoşterea pur şi simplu a existenţei copilului. În schimb, lauda este exprimată pentru ceea ce face copilul: fie pentru comportamentul său pozitiv, fie când reuşeşte ceva.
Dacă îţi doreşti ca aceste cuvinte de laudă să fie pline de înţeles trebuie să fi foarte atent cum le spui. Şi mai ales să nu o faci prea des deoarece rişti să nu mai aibă un efect pozitiv prea mare. Este minunat să spui: "Ce copil bun are mama!", dar fă-o cu înţelepciune. Indicat este să afirmi acest lucru atunci când cel mic a făcut ceva de care se simte mândru şi e normal ca atunci să aşteapte un compliment.
Oricum el îşi dă seama când este lăudat sau doar încurajat, iar ulterior acest lucru poate fi interpretat ca o lipsă de sinceritate. Laudele aduse la întâmplare sunt riscante şi din alt motiv: se obisnuieşte atât de tare cu ele încât va presupune că este ceva firesc şi se aşteaptă să le primească ori de câte ori are chef. Iar când se află în situaţii, în care nu este lăudat i se pare că ceva nu este în regulă şi intră în panică. Mai mult, când partenerii de joacă nu sunt lăudaţi, se întreabă de ce oare el simte nevoia să audă veşnic asta.
