Locul unde trăiesc cei mai săraci pensionari din România. Primesc mai puțin de 1.000 de lei lunar
Viaţă grea! Bătrânii din judeţul Botoşani sunt cei mai săraci din ţară. Mulţi dintre ei au pensii mizerabile, după ce au lucrat la CAP (Cooperative Agricole de Producţie) şi trăiesc de pe o zi pe alta. Sunt destui săteni care nu-şi permit medicamentele necesare tratamentului şi nici nu se pot hrăni cum trebuie.
Botoşani este un judeţ preponderent rural şi agrar. Aici trăiesc, potrivit statisticilor naţionale, cei mai săraci pensionari din România. Sunt vârstnici care supravieţuiesc din pensia minimă. După o viaţă de muncă istovitoare, ei au şi o bătrâneţe de coşmar. De altfel, o treime din populaţia judeţului Botoşani e reprezentată de pensionari. Mai bine de 75% dintre bătrâni au pensii mici, iar 15% dintre ei au pensii sociale. Aceştia din urmă sunt ţăranii care au muncit la CAP în anii comunismului.
«Am dat la sapă de nu ştiam de noi»
„În momentul de faţă, la nivelul judeţului Botoşani, înregistrăm un număr de 90.525 de pensionari, dintre care pensionari cu pensii de CAP sunt în jur de 12.645. Pensia medie pentru pensionarii de CAP este de 653 de lei”, arată Cristina Anton, director la Casa Judeţeană de Pensii.Moş Dumitru Grădinaru, din satul Burleşti, se numără, alături de întreaga sa generaţie de truditori pe ogoare, printre cei mai săraci pensionari din România. Are 84 de ani şi nu-şi aminteşte să se fi odihnit vreodată. Nu a plecat în concedii, aşa că n-a văzut vreodată o staţiune. Anii grei de muncă l-au betegit, aşa că abia-şi mai mişcă un picior, scrie adevarul.ro.
„Era aşa de greu, că nici nu-ţi venea poftă să mănânci. Munceai ca să-ţi faci norma. Ne-am crescut copiii cum am putut. Am dat la sapă de nu ştiam de noi. Am fost şi la oi, şi la câmp. Muncă multă, pe toate felurile de vreme - şi ploaie şi ninsoare”, oftează bătrânul. Drept răsplată, moş Dumitru primeşte pensia minimă de 800 de lei. Suferă de hipertensiune arterială, are un picior blocat şi alte probleme de sănătate. „Ca să-mi mai rămână şi mie bani, îmi cumpăr pe rând medicamente. O lună pentru o boală, o lună pentru cealaltă. Când îi văd cum se duc, îmi vine să plâng. Cu aşa sărăcie la bătrâneţe e tare greu”, spune el. Ca moş Dumitru sunt majoritatea pensionarilor din satele judeţului. „Toţi cei de-o vârstă cu mine, dar şi mai mici, suntem o apă şi un pământ. Toţi am muncit pe rupte. Şi acum ducem o viaţă de calicie”, încheie săteanul.
«Statul şi-a bătut joc de ei»
În afară de pensionarii CAP, mulţi vârstnici din Botoşani au venituri inconsistente, fiindcă au muncit în fabrici sau în domenii unde salariile erau mici.
Pensionara Veronica Ameroaie abia dacă primeşte 1.000 de lei pe lună. „Este foarte greu. Cu banii ăştia trebuie să cumpăr medicamente, mâncare şi ce mai am nevoie pe acasă. Cum să fac toate astea ? Vai de capul nostru!”, se plânge femeia. În sate, vânzătoarelor de la magazine le este teamă să le spună patronilor cât încasează într-o zi. „Abia intră cinci oameni şi cumpără o pâine ori câteva nimicuri. Totul pe caiet. Este o sărăcie lucie”, dezvăluie o săteancă din Burleşti.„Mor cu zile în case, fără mâncare şi fără medicamente. Şi-a bătut joc statul de ei. I-a muncit până nu a mai putut şi acum le dă trei parale”, se revoltă o altă femeie.
