Memento Mori Eusebiu Ştefănescu
Pe 3 mai făcea 72 de ani. Era, este ziua lui. Iar, pe 15 martie s-a împlinit un an de când a plecat de lângă noi, nespus, nedrept de grăbit, actorul, doctorul, prof-ul universitar, recitatorul de geniu și, nu la urmă, prietenul nostru, Eusebiu.
Sebi… Al nostru, nu numai al meu. Căci, avea vocația grupului de prieteni. Mă duc uneori pe la Casa Universitarilor, privesc în adâncime la grădină. Mă uit. Și, nu-l mai văd pe Eusebiu. Pe Sebi... Al cărui glas plăcut – ”găinarule.. ce bei?!” – se auzea din stradă. Nu-l mai văd pe post de nucleu, de cloșcă, adunând în jurul lui, creme de actori, poeți, regizori, studenți. Un magnet. O carismă. Sebi… Nici eu nu știu cât de pustiu e fără el și cât de dor îmi e de el. Și-mi va mai fi. De Sebi…
Măcar, mă consolez cu faptul că, în vara de dinaintea lui martie 15, am stat cu el o săptămână. La mare. Mangalia. Grație unor apropiați comuni. Ada Vertan și Mihai Ispirescu. Era slăbit, ras în cap, și frumos ca un înger de ceară. Se vedea, era marcat, că se află în acea ultimă gară așteptând ultimul tren. Stătea la masă și nu mai domina, nu mai bria cum o făcea îndeobște. Asculta și zâmbea. Ochii lui spuneau totul. Se exprima doar cu ei. Sebi… Unda aia de tragism pe care i-o vedeam mă facea să dau peste cap paharul de votcă-pepsi de dinainte… futu-i mama ei de viață!
Sebi… nu mai este. E greu, tare greu fără el. Și, nu vorbesc ca un admirator al actorului care era; nici ca o admiratoare sau o studentă de-a sa, ci, doar ca un prieten de ani de zile, apropiați de debutul meu poetic ca autor de carte. Și mă văd în garsoniera lui de la Sala Palatului dăruindu-i primul meu volum de versuri. Avea o cultură literară formidabilă. Și un recital unic de poezie. Ploieștean fiind, nu lipsea de la zilele lui Nichita; printre altele recita și un poem de-al meu dedicat marelui nostru (și prieten) Nichita, știa poezie cu carul, cu tona, cu marfarul, căci iubea poezia. Ba, ca un violon d’ Ingres, am aflat că mai și scria poezie. Sebi… al meu… Sebi al nostru. Eusebiu Ștefănescu al tuturor românilor iubitori de poezie…
