Minunile Sfântului Calinic de la Cernica, primul sfânt canonizat de Biserica Ortodoxă Română
Sfântul Calinic de la Cernica s-a născut în Bucureşti, la 7 octombrie 1787 iar părinţii săi Antonie şi Floarea i-au dat la botez numele de Constantin. Fratele mai mare al lui Calinic a fost preot de mir şi, mai târziu, s-a călugărit. Şi mama lor, după ce copiii au crescut, a intrat soră la mănăstirea Pasărea şi mai târziu a primit numele de schimonahia Filoteia.
Micul Constantin a mers la una din şcolile care atunci se aflau în grija bisericilor, iar în anul 1807 a intrat în mănăstirea Cernica. La 12 noiembrie 1808 a fost tuns călugăr şi a primit numele de Calinic, iar la 3 decebrie acelaşi an a fost hirotonit ierodiacon. Când părintele lui duhovnic a plecat la Sfântul Munte, Calinic şi-a impus ca în timpul săptămânii să mănânce numai seara, pâine şi apă iar mâncare gătită numai sâmbăta şi duminica, la trapeză.
La 13 februarie 1813 a primit darul preoţiei după multe insistenţe pentru că în urma ciumei muriseră mulţi preoţi şi era mare nevoie de ei. La 14 septembrie 1850 a fost ales episcop la Râmnicu-Vâlcea şi a acceptat la rugămintea domnului Ţării Româneşti Barbu Dimitrie Ştirbei care îi era şi fiu duhovnicesc.
Din minunile Sfântului Calinic de la Cernica
Se dusese vestea în toată Ţara Românească despre harul părintelui Calinic de la Cernica iar cei care-l cunoşteau şi stiau faţa mereu palidă de prea mult post şi ochii adânciţi în orbite datorită lacrimilor şi privegherilor îndelungate.
Se povesteşte că umbla prin ţară şi aducea multă alinare celor aflaţi în nevoie. Odată, pe când se afla în apropiere de Târgu Jiu, au venit la el nişte credincioşi, fii unui bărbat înstărit, şi i-au cerut să facă o slujbă pentru tatăl lor care nu putrezea. De trei ori îl scoseseră din momânt întreg şi neputrezit şi de fiecare îi făcuseră slujbă fără nici efect. După sfânta slujbă a liturghiei, Sfântul Calinic a citit rugăciunile de dezlegare a păcatelor la mormânt şi minunea s-a petrecut sub ochii celor prezenţi şi toţi au văzut cum răposatul, care era rezemat de zidul biserici, a început să se prefacă în ţărână. La sfârşitul rugăciunilor nu mai rămăsese decât o grămăjoară de ţărână şi oase albe.
Părintele Anastasie, ucenic al Sfântului Calinic care a fost deseori martor la minunile săvârşite de acesta, povesteşte că Sfântul stătea într-o zi într-o poiană unde făcuseră popas şi plângea. Au crezut că îl doare stomacul de atâta post, dar când l-au întrebat le-a spus că a murit Nicandru stareţul de la Cernica. Pe atunci veştile nu circulau ca acum, dar părintele Anastasie şi-a notat ceasul şi ziua când a primit această veste, iar când s-au întors la Cernica au aflat că exact în acel ceas trecuse stareţul la Domnul.
Sfântul Calinic a săvârşit o minune la Râmnicu Vâlcea
În timp ce săvârşea Slujba Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii la paraclisul episcopiei a fost adusă în lanţuri o femeie chinuită de duh necurat. La sfârşitul slujbei, sfântul Calinic a citit o rugăciune de vindecare în timp ce Arhimandritul Anastasie pregătea moliftelnicul. Sfântul Calinic a binecuvântat femeia de trei ori în numele Sfintei Treimi iar femeia s-a ridicat vindecată de jos şi a început a săruta icoanele mulţumind binefăcătorului ei.
Sfântul Calinic şi minunea din vis
Pe vremea când era stareţ la Cernica, pentru că mănăstirea devenise neîncăpătoare pentru monahii care se adunaseră în jurul Sfântului. Într-o noapte Sfântul Calinic l-a visat pe Sfântul Ierarh Nicolae şi pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe. Sfântul Nicolae i-a spus să ridice în ostrovul mic o biserică închinată sfântului Gheorghe iar sfântul Gheorghe a adăugat că-i va trimite tot ce are nevoie “să nu aibă nici o îndoială în inima lui”. Sfântul a luat binecuvântare şi a început construcţia bisericii în anul 1832. Cutremurul din 1838 a dărâmat zidurile ridicate dar paru ani mai târziu biserica era gata aşa cum o vedem şi astăzi. A mai zidit începând din 1846 biserica mănăstirii Pasărea şi alte câteva biserici parohiale din împrejurimi.
Minunea carului plin cu făină a sfântului Calinic de la Cernica
Odată când mănăstirea Cerica a rămas fără provizii brutarul mănăstirii a venit speriat la Sfântul Calinic aducându-i vestea. Sfântul a intrat în chilie şi a căzut în genunchi înaintea icoanei Sfântului Nicolae şi s-a rugat, apoi, la vecernie a pus şi s-a citit paraclisul Sfântului Nicolae. Cum s-a terminat rugăciunea în curtea mănăstirii a intrat un car tras de boi plin cu făină adus de doi oameni necunoscuţi. Aceştia au spus că au fost trimişi de stăpânul lor cu milostenie şi au plecat. Sântul Calinic a adunat toată obştea în biserică, au cântat acatistul Sfântului Nicolae apoi Calinic a binecuvântat făina şi au început să coacă pâine.
Cei care-l vedeau pe Sfântul Calinic au povestit că era atât de bând şi de smerit încât socoteau că au în faţa lor un înger şi multe minuni a săvârşit sub ochi celor care erau lângă el, dar el plângea şi îi ruga să nu le pună pe seama lui pentru că nu este vrednic de aceasta.
Sfântul Calinic de la Cernica, primul sfânt canonizat de Biserica Ortodoxă Română
Sfântul Calinic de la Cernica a fost canonizat de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române în plină prigoană comunistă în anul 1955. A fost un act de mare îndrăzneală al Patriarhului Justinian Marina de a canoniza un sfânt român într-o perioadă când alţi sfinţi îşi primeau martiriul în închisorile comuniste.
Troparul Sfântului Ierarh Calinic de la Cernica, Episcopul Râmnicului,
Glasul 1
De Dumnezeu purtătorule, Părintele nostru Calinic, povățuitorule al călugărilor, podoaba cuvioșilor și lauda arhiereilor, ajutătorule al celor din nevoi și făcătorule de minuni, cu nevoințele tale chip de sfințenie te-ai arătat, iar acum cu îngerii în ceruri te veselești; cu care roagă pe Milostivul Dumnezeu să ne dăruiască pace și mare milă.
