Mircea Albulescu, condus pe ultimul drum cu 12 preoţi
Cerul a fost acoperit cu nori grei duminică (10 aprilie), în ziua înmormântării ”Ceahlăului teatrului românesc”, Mircea Albulescu. Au căzut şi câţiva stropi de ploaie. ”Uite, i-a părut rău după viaţă”, au comentat cei veniţi să-l însoţească pe regretatul actor, pe ultimul drum.
Zeci de actori au venit duminică, la Cimitirul ”Reînvierea”, din Capitală, îmbrăcaţi în haine cernite, şi cu braţele pline cu flori, pentru a-şi lua rămas bun de la inegalabilul lor coleg şi prieten, Mircea Albulescu. Matei, fiul actorului trecut în nefiinţă, de-abia îşi stăpânea lacrimile şi îşi frământa încontiuu mâinile.
Nu-i păsa că unii mai şuşoteau pe la colţuri că s-a îmbrăcat într-un tricou mov şi nu negru. La urma urmei, durerea este în suflet şi acolo rămâne toată viaţă. Slujba de înmormântare a fost ţinută de un sobor de 12 preoţi, care au spus: ”Mircea Albulescu a fost un om credincios, după ce soţia sa a murit, s-a dedicat bisericii în ultimii ani de viaţă, a învăţat să-l iubească pe Dumnezeu, să nu-i fie teamă de moarte. S-a pregătit multă vreme pentru reîntâlnirea cu soţia sa. În urmă cu doi ani, înainte de operaţia de bypass, la inimă, a ţinut să fie spovedit şi împărtăşit. A iubit teatrul, filmul, generaţii întregi i-au trecut prin mâini şi a murit fericit că cineva îi va duce meseria mai departe”.
Sicriul a fost purtat pe braţe de militari, iar în memoria artistului, care avea grad de comandor, au fost trase trei salve de tun. Apoi s-a aşternut o linişte apăsătoare. Şi, ca o coincidenţă stranie, printre nori şi-au făcut loc câteva raze de soare.
Mircea Albulescu, a cărui inimă a încetat să mai bată vineri, la vârsta de 81 de ani, şi-a presimţit sfârşitul: ”Aştept moartea, sunt tot mai aproape de ea, e cea mai grea aşteptare”, a declarat el, în ultimul interviu.
