Povestea impresionantă a lui Daniel, zugravul care scrie cele mai frumoase poezii: „Versurile curg fără vreun efort”
De multe ori, aparenţele înşală. Ai văzut, probabil, în emisiunile de talente, oameni a căror înfăţişare nu te impresiona cu nimic, însă, când începeau să cânte sau să-şi desfăşoare numărul, te lăsau mască. Daniel Cozmanciuc ar putea fi un asemenea om. Trăieşte la ţară şi lucrează cu ziua, în construcţii. În timpul liber, scrie cele mai frumoase poezii. Deja a scos două cărţi şi are „material” pentru încă trei.
Daniel Cozmanciuc (45 de ani) locuieşte în satul Lunca, din judeţul Botoşani. Se declară a fi un om simplu, de la ţară, care iubeşte natura, liniştea, animalele şi mâncarea sănătoasă, fără E-uri. Are în gospodărie capre, vaci, porci, găini şi curci, dar şi iepuraşi. Toate îi sunt dragi. „Îmi place să merg desculţ prin iarbă, să mănânc fructe direct din copac, să mă plimb prin pădurea de lângă casă. Aici aerul, apa, mâncarea sunt sănătoase. Dacă vrei să mă omori, mă trimiţi o săptămână la Bucureşti, în agitaţie, zgomot şi poluare”, spune Daniel.
Locuieşte într-un sat din judeţul Botoşani
Cu ce se ocupă? E zugrav, muncitor în construcţii. „Mai pun o gresie, renovez un apartament... unde e nevoie. Vara e bine, dar în sezonul rece e mai nasol”, mărturiseşte el. Până aici, nimic nou. În mediul rural sunt mulţi tineri ca Daniel. Ce-l face, însă, deosebit este talentul lui de a scrie poezii. Şi a scris, în ultimii ani, peste 500. Sunt extrem de apreciate pe reţelele de socializare şi în comunităţile de poeţi. Mulţi îl consideră un adevărat „geniu al poeziei”. „Am abordat orice temă, de la natură şi iubire până la poezii patriotice. Orice mă poate inspira: o persoană, un peisaj, un răsărit... Iar versurile curg fără vreun efort, poezia vine toată dintr-o dată, o pun pe hârtie în câteva minute”.
Îşi ştie pe de rost aproape toate creaţiile, iar o parte din ele le-a publicat în două cărţi, scoase cu mari eforturi financiare. „Am scos tiraj minim, de 50 de bucăţi. Aşa, pentru sufletul meu. Şi îmi doresc enorm ca şi restul poeziilor mele să vadă lumina tiparului. Dar nu am posibilitate, nu mă ţine punga”, recunoaşte el.
De mic i-au plăcut poeziile şi literatura, în general. Era bun la compuneri şi la gramatică. A vrut să urmeze Teologia, la Iaşi, însă dificultăţile materiale l-au împiedicat să meargă mai departe. „Poate nu am bani, dar am în minte şi în suflet un har pe care nu mi-l poate lua nimeni. Unii au darul frumuseţii, alţii sunt sociabili, buni, inteligenţi. Eu sunt înzestrat cu talentul de a scrie versuri. Poezia este, pentru mine, un mod de exprimare a sentimentelor, o răbufnire, o spovedanie a sufletului. Şi mă face fericit!”, mărturiseşte Daniel Cozmanciuc.
