Pregăteşte-te pentru luna iubirii. Învaţă rugăciunea inimii
Rugăciunea inimii nu are legătură cu luna iubirii aşa cum nu are legătură cu iubirea trupească atât de lăudată în ziua de astăzi. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă în Epistola a II-a pe care a trimis-o Tesalonicenilor şi care s-a păstrat în canonul sfintei Evangelii până în ziua de astăzi să ne rugăm neîncetat.
Acest îndemn “Rugaţi-vă neîncetat” a fost un obiectiv greu de atins aproape dintrotdeauna. Rugăciunea inimi este chinetsenţa vieţii duhovniceşti la care au ajuns părinţii isihaşti mari trăitori ai ortodoxiei. Rugăciunea inimii este mijlocul prin care un începător al vieţii duhovniceşti poate ajunde la desăvârşire şi poate fi practicată în orice moment al zilei sau al nopţii. Rostirea din timp în timp a acestei rugăciuni, mai alesc când sufeltul tinde să cadă in ispită te poate duce, pe măsură ce păşeşti pe drumul îmbunătăţirii, la o viaţă fără de prihană plăcută lui Dumnezeu.
Rugăciunea inimii are mai multe forme
De la Sfântul Munte, până în nordul îndepărat al filandei sau extremul orient rus, în toată lumea ortodoxă este repetată după puteri de oricine are nevoie de o armă puternică în lupta împotriva ispitelor diavoleşti. “Doamne Iisuse Hristose, miluieşte-mă”, “Doamne Iisuse Hristoase miluieşte-mă pe mine păcătosul”, ”Dumnezeule, milostiv fii mie, păcătosului”, “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul” sunt diverse forme ale rugăciunii inimii care pot fi rosite neîncetat, fiecare după puteri şi după alegerea pe care o poate face.
Conform tradiţiei ortodox rugăciunea inimii nu este o simplă armă de luptă împotriva celui rău ci este chiar cea mai puternică armă! În această rugăciune au pus sfinţii părinţi esenţa tuturor rugăciunilor rostite vreodată.
Diavolul se teme de două lucruri, de smerenie şi de numele Domnului nostru Iisus Hristos. Rugăciunea inimii le cuprinde pe amândouă. Nimic nu este mai smerit decât un cerşetor care cerşeşte îndurarerea cea cerească. Prin rugăciunea inimii alăturăm numele lui Hristos de smerenia maximă pe care o putem atinge. “Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine păcătosul”.
Se zice că un ziarist a mers la un părinte din Sfântul Munte Atos ca să-l descoasă pentru a afla cum se roagă el pentru întreaga omenire. Şi i-a cerut să-i dea o mostră de rugăciune. Acesta i-a răspuns: “Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine păcătosul”. La care ziaristul uimit a spus, păi cum, aceasta este o rugăciune pentru dumneata, nu este o rugăciune pentru omenire. La care părintele i-a răspuns: Păi dacă Dumnezeu se îndură să mă miluiască pe mine care sunt cel mai mare păcătos, doar cu un pic mai sus decât cel mai josnic animal, cu siguranţă Dumnezeu se va milui de orice alt om care este de departe mai virtuos decât mine.
Cum ne învăţa Sfântul Arsenie Boca să spunem rugăciunea inimii
Părintele Arsenie Boca, sfântul Ardealului, sfătuia pe ceai care veneau la el să ceară binecuvântare pentru a rosti această puternică rugăciune. “Doamne Iisuse Hristoase” să spui atunci când inspiri pentru a trage odată cu aerul numele Domnului în tine, iar când expiri să spui “Miluiește-mă pe mine, păcătosul” pentru a da afară tot răul din tine. Mulţi au încercat această practică dar nu toţi au ajuns cu rugăciunea inmii acolo unde trebuie, adică la mântuire dar toţi suntem datori să încercăm. Tot sfântul Arsenie Boca ne învaţă că mintea omului este ca o moară care macină neîncetat. Dacă-i dăm rugăciune va măcina toată ziua rugăciune, dacă nu-i dăm rugăciune diavolul îi va da să rumege gânduri păcătoase.
“Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă pe mine păcătosul”.
