Psihiatrul Gabriel Diaconu: mama sinucigașă a crezut că moartea este o soluție
Specialiștii încearcă să înțeleagă gestul tinerei de 30 de ani, însărcinată, care s-a aruncat în fața trenului împreună cu ceilalți trei copii ai ei, joi, 17 august. Tragedia s-a petrecut în localitatea ilfoveană Brănești, iar anchetatorii au găsit un bilet de adio, în care mama scrisese că nu mai suportă suferința.
Și-a strâns copiii lângă ea și s-a aruncat pur și simplu în fața trenului București – Constanța, care circula în acel moment cu o viteză de 160 km/h. Mecanicul a apucat să vadă doar că Alexandra Braustea îl ținea strâns în brațe pe cel mai mic dintre copiii ei, o fetiță de trei ani. celelalte două fete aveau 8, respectiv 10 ani.
Un gest greu de înțeles într-o lume în care, după cum afirmă specialiștii, bolile psihice sunt condamnate de societate și tratate cu superficialitate de autorități. Gabriel Diaconu, medic specialist psihiatru, cu supraspecializare in suicidologie și psihotraumatologie, intervenţie de criză și gestionarea conflictelor interetnice, a arătat într-un mesaj pe contul personal de Facebook cum poate fi înțeles un asemenea gest.
”Mă uit cu amărăciune la tragedia acestei zile. Că un om se sinucide e suficient de trist. Că se sinucide cu copiii de mână e pe cât de absurd, pe atât de greu de descifrat. Există un singur univers în care așa ceva se întâmplă: anume unul în care a avut loc o reformă a minții, astfel încât protagoniștii sunt convinși că moartea e o soluție, sau că moartea salvează, sau că moartea îndeplinește promisiuni.
Cred că femeia a gândit, în tulburarea minții ei, că face un gest matern, altruist. Cred, în același timp, că gestul nu a fost impulsiv. Cred că avea o suferință psihiatrică. Nu cred că era una ascunsă. Era manifestă, știută celor din jur chiar dacă cei din jur n-o vedeau potențial letală. Ceea ce a fost, până la urmă.
Nu, aici nu vorbim de selecție naturală, degenerare morală sau suflete vândute. Vorbim de expresia unei boli, interacțiunea ei cu mediul, cu limitele de înțelegere ale culturii dimprejur. Și de indiferența oamenilor vis-a-vis de condiția femeii în general. De durerea psihică a celui însingurat până la punctul de la care nu mai poți duce. Nu scuz fapta. Observ în schimb contextul.
Oricât am vorbi de suicid în Romania majoritatea oamenilor vor continua sa îl judece ca pe un păcat sau aberație, ca pe o slăbiciune sau o trădare. Nimeni nu se va opri să numere. Această femeie devenise mamă la 18 ani. De aici, din traiectoria ei prin viață, din jugul pe care viața îl pune multor femei în Romania, din sărăcia cu duhul, din penuria resurselor începe totul. E doar o altă pată de sânge pe obrazul nerușinat al unei țări care nu face nimic pentru sănătatea mintală a celor nevoiași, sau în nevoie de ajutor. Nu știu să fie o lume mai bună dincolo de moarte. Dar știu că prin moartea lor, astăzi, viața de aici se dovedește un dram mai rea”, a scris dr. Gabriel Diaconu, director medical la clinica MindCare.
Alexandra Braustea, femeia care s-a aruncat în fața trenului cu cei trei copii ai ei, era căsătorită cu un bărbat de etnie romă, cu care familia ei nu ar fi fost de acord, cel puțin la început. Se pare că acesta era foarte gelos, iar Alexandra ar fi intentat, în 2009, divorț. Dar și-a retras cererea.
