Robinson Crusoe de România trăiește în Pipera
Are aproape lacul și o priveliște de vis. Are acces facil la mall-uri, are ieșire directă spre centrul orașului, dar și spre aeroport. Vecinii săi sunt numai milionari. Singura problemă e că el locuiește la...cort!
În nordul Bucureștiului, undeva în Pipera, într-o zonă împânzită de vile care mai de care mai extravagante, un bucureștean și-a ridicat, prin forțe proprii, un adăpost mobil de toată frumusețea. De mai bine de 15 ani își duce traiul aici Iordache Banat, un bucureștean de 59 de ani care a vrut să scape de agitația orașului, fără să părăsească, însă, Capitala. Și-a găsit refugiul în zona de nord, pe malul lacului, unde nu-l deranjează decât păsările cerului. Și vremea rea, căci bucureșteanul trăiește sub cerul liber, într-un cort improvizat din haine vechi și folie adunată de prin tomberoane. Este singurul boschetar care se bucură de opulența cartierelor de lux fără să scoată un ban din buzunare.
Căci Iordache nu plătește chirie, nu plătește transport, și cu toate astea, seară de seară se retrage în propriul lui cuibușor de pe șoseaua Petricani, din Pipera. O zonă râvnită de mulți, la care alții doar visează!
”Am ales special locul ăsta, pentru că e liniștit. Dacă mă duceam în cartiere, era rău, lume multă, aglomerație, gălăgie. Mie nu îmi trebuie așa ceva. Aici, nu mă supără nimeni”, spune bărbatul.
Iordache a ajuns în stradă după cu mulți ani ani în urmă, după ce părinții lui, care țineau familia unită, au trecut în lumea celor drepți. În casa bătrânească a rămas Iordache împreună cu fratele său, însă neînțelegerile l-au făcut să-și ia lumea-n cap. De 30 de ani este pe străzi, iar mai bine de jumătate din ei i-a petrecut în cartierul Pipera.
Până deunăzi chiar avea cu ce să se mândrească, ”coliba” lui, săpată în pământ, la adăpostul unei salcii bătrâne, avea acoperiș și pereți izolați cu trențe vechi. O furtună năprasnică l-a lăsat însă fără tot ce agonisise. Până și sacii cu haine au fost luați de vânt și aruncați în apă, iar Iordache abia a reușit să mai recupereze câte ceva.
”Nu aș părăsi locul ăsta niciodată. M-am apucat să reconstruiesc casa, dar nu prea am cu ce. E rău de tot când plouă: mă bag eu sub folia asta, dat tot mă udă și haine nu am. Ca să mă usuc, dau câteva ture cu tramvaiul. Iarna așa mă încălzesc”, mărturisește bărbatul. Cea mai mare dorință a lui Iordache este un pulover gros. Și poate niște ghete în care nu intră apa. Apoi poate să intre și el liniștit la hibernare, până spre primăvară, când natura devine mai îngăduitoare și viața se arată mai roz.
