Rudele militarilor au leşinat la înmormântare
Durere fără margini, ieri, în familiile celor doi militari morţi în elicopterul care s-a părbuşit, joi, în localitatea Bereşti-Bistriţa. Atât în Adjud, judeţul Vrancea, cât şi în Titu, Dâmboviţa, localităţile unde cei doi au fost înmormântaţi, au răsunat onoruri militare. A fost copleşitor pentru rude şi prieteni.
La Adjud, la casa în care a copilărit Vasile Manolache s-au adunat ieri sute de oameni. Rudele, apropiaţii dar şi persoane care nu l-au cunoscut au venit să-i aducă un ultim omagiu militarului. Au fost prezente şi oficialităţile locale, dar şi Ministrul Apărării, Mircea Duşa. Prietenii spun îndureraţi că ironia sorţii a făcut ca Vasile să fie pregătit chiar pentru intervenţii la accidente de tipul celui în care el însuşi şi-a pierdut viaţa.
Şi la Titu, Dâmboviţa, durerea a fost copleşitoare. Mama, sora şi iubita nu s-au dezlipit de la căpătâiul lui Laurenţiu Chiru încă din momentul în care a fost depus în capelă. Biserica a fost arhilpină de colegi şi prieteni. În momentul în care sicriul cu trupul a fost scos din capelă, câteva persoane au leşinat. Prietena militarului, sfâşiată şi ea de durere, abia se mai putea ţine pe picioare. Cei doi urmau să se căsătorească în curând. „Iubea foarte mult elicopterul Puma", a spus cu lacrimi în ochi tatăl militarului, care a aflat de moartea băiatului chiar de ziua lui.
Titu, Dâmboviţa
Maistrul militar Laurenţiu Chiru avea 33 de ani şi era mecanic de bord. Detaşat la unitatea de la Bacău, era cunoscut ca un pasionat al zborului. De când era mic, visa să poată zbura, mai ales că a trăit şi ulterior a lucrat, la unitatea de la Boteni. A acumulat sute, poate mii de ore de zbor cu aparatul Puma Socat 330.
Adjud, Vrancea
Plutonierul Vasile Manolache avea 37 de ani, era căsătorit, are un copil şi îndeplinea funcţia de sanitar militar încadrat la Flotila 95 de aviaţe militară Bacău. Cei ce l-au cunoscut spun că plutonierul şi-a dedicat viaţa meseriei şi nu ezita să acorde ajutor tuturor celor ce aveau nevoie. În localitate, toţi vecinii îl ştiau drept mândria familiei.
