Serial Click! Grand Hotel Continental este cel mai vechi hotel al Bucureștiului
Cunoscut multă vreme drept „oraș al hanurilor”, Capitala face pasul către conceptul modern de hotel abia după „marele foc” din 1847, incendiu ce distruge o bună parte din zona centrală, cea mai dezvoltată. E momentul în care reconstrucția începe să-i dea, treptat, alura de oraș european. Dintre zecile de hoteluri ridicate, apoi dispărute în colbul timpului, cel mai vechi rămas încă în picioare și având încă destinația de hotel este Grand Hotel Continental , „urmașul”, însă, al unuia și mai vechi, Grand Hotel Brofft, deschis prin 1869.
Marele incendiu din 1847 avea să remodeleze arhitectura Capitalei. Primul pas: construcția și inaugurarea clădirii Teatrului cel Mare (Teatrul Național), pe locul fostului han Filaret, pe Podul Mogoșoaiei (stradă ce va primi numele de Calea Victoriei abia din 1878), fix în noaptea de An Nou dintre 1852 și 1853. Unii istorici consideră că acesta este momentul decisiv al intrării Bucureștiului în epoca modernă, ca oraș. Vechi case au fost dărâmate, vastele grădini boierești au început să se restrângă, terenuri virane sau folosite în cine știe ce scopuri, au primit un alt destin arhitectural. A fost și cazul fostei case a banului Tache Ghica - deținută la acea oră de negustorul Ghiță Niculescu - situată chiar în fața Teatrului cel Mare, ce avea să fie înlocuită în peisaj de clădirea înălțată de un belgian înstărit, Charles Brofft. În 1869 se inaugura, prin urmare, Grand Hotel Brofft, ce avea 48 de încăperi și era considerat cel mai elegant și dotat hotel din București.
Este „urmașul” Grand Hotel Brofft, inaugurat în 1869
De altfel, din balconul uneia dintre camere, generalul Osman-Pașa, comandantul armatei turce ce a capitulat la Plevna, avea să salute defilarea armatei române victorioase în Războiul de Independență, în decembrie 1877, în frunte cu domnitorul Carol I.
Era cel mai elegant, tocmai pentru că deja existau alte zeci de hoteluri mai noi, dar și mai vechi, ridicate în de-a lungul unei jumătăți de secol: faimosul Concordia, deschis în 1852 și ruinat azi, unde, în noaptea de 23 spre 24 ianuarie 1859, s-a decis alegerea lui Cuza ca domn și al Țării Românești, Hugues (înființat pe la 1860 de un alt belgian, Donat Hugues, vecin și rival pentru câțiva ani al lui Brofft), clădire ce azi are la parter un salon de coafură și frizerie sub numele de „Continental”, Hotelul Teatrului, Casinoul și Leul (pe Ulița Nemțească, actuala Smârdan), High-Life, Momolo, Orient, Luvru (actual Capitol), Oteteleșanu, English, Frascatti, Hotel de Valachie (sau Hanul Roșu, ce l-a găzduit și pe Al. Ioan Cuza)) ori Hotel Imperial și Hotel Splendid (ridicat la 1898, continuator al fostului Hotel Manu și care avea să fie considerat cel mai luxos din perioada interbelică), ultimele două fiind demolate pentru extinderea noului Palat Regal, dar și încă multe altele.
Soarta Hotelului Brofft avea să se curme brusc, belgianul vânzând afacerea, în 1882, lui Menachem Elias, unul dintre cei mai bogați români, un evreu născut la București în 1844. De altfel, Elias, neavând urmași, și-a donat toată averea Academiei Române, fapt ce a dus inclusiv la ridicarea, în 1938, a spitalului ce îi poartă și azi numele, spital considerat la acea dată cel mai modern din toată Europa. Revenind la Hotelul Brofft, el a fost demolat în 1886, pentru a face loc , după un an, unui alt hotel, încă și mai mare, denumit inițial doar Grand Hotel, apoi, după 1890, Grand Hotel Continental, cel pe care îl puteți vedea și azi pe Calea Victoriei.
Hotelul, dar și restaurantul aferent, a intrat într-o perioadă „de aur”, devenind un loc frecventat de scriitori, artiști, politicieni precum Liviu Rebreanu, George Enescu, Ion Barbu, Octavian Goga, Mihai Sadoveanu, Nicolae Titulescu sau Armand Călinescu. În perioada comunistă, în 1979, hotelul a fost renovat și reconsolidat, iar după 1990 a reintrat în posesia Fundației Elias, fiind și locul preferat de Regele Mihai pentru a saluta marea de români veniți să-l aclame, cu ocazia istoricei vizite din 1992. Între timp, hotelul a intrat în posesia unei mari companii de profil care, după o perioadă de reamenajare, l-a redeschis în 2010, el funcționând ca hotel de lux, de 5 stele.
Nici 200 de metri mai departe, la intersecția cu Bulevardul Elisabeta, îl „privește” marele rival în ale vechimii și luxului, Grand Hotel de Boulevard, a cărui istorie începe oficial în 1873. Și pentru acesta e preconizată o redeschidere și o relansare fix de Ziua Națională din acest an. Oricum ar fi, cele două hoteluri, cele mai vechi din Capitală, păstrează în memoria lor peste un secol și jumătate de istorie bucureșteană. Chiar și într-un oraș ce a devenit, mai degrabă, unul al băncilor, farmaciilor și caselor de pariuri.
