Şi-a amintit cine este după 19 ani
Timp de 19 ani, numele său, Ionel Spiridon Andronache, a stat pe lista copiilor dispăruţi de pe site-ul Poliţiei. Băiatul fugise de acasă la opt ani, şi îşi pierduse memoria în urma unei bătăi crunte. Acum, tânărul şi-a amintit câteva amănunte din copilărie, lucru care l-a ajutat să-şi regăsească familia pierdută.
A cerşit, a stat prin centrele pentru minori dar, până la urmă, şi-a făcut un drum în viaţă şi a reuşit să-şi reîntâlnească mama. După ani de rătăcire prin toată ţara, Marian Bichiu poate spune cine este.
În 1992, la vârsta de 8 ani, a fugit de acasă, din Vulcan, Hunedoara, dintr-un motiv stupid. „Îmi amintesc că fumasem mai multe ţigări din pachetul tatălui meu vitreg. Când m-a prins, mi-a spus să plec de acasă şi să nu mă întorc decât cu un pachet de ţigări. De unde să am eu atunci bani să-i cumpăr alt pachet? M-am urcat în primul tren şi am plecat, fără să ştiu unde", povesteşte Marian.
De atunci, viaţa tânărului a fost un permanent bilet de călătorie. După aproape un an, în timp ce se afla într-un tren, tânărul povesteşte că a fost bătut cu sălbăticie de nişte controlori. Spune că în acel moment dormea şi că nu-şi mai aminteşte decât luminile lanternelor care îi intrau în ochi. Loviturile primite în cap au dus la pierderea memoriei.
„Am uitat tot şi, cel mai important, cum mă numeam. Pentru că toţi mă întrebau cum mă cheamă, nu ştiu cum mi-a venit să le spun că mă numesc Marian Bichiu. De atunci, aşa mi-a rămas numele", explică acesta.
Marian spune că şi-a câştigat pâinea în mare parte cerşind prin oraşe precum Bucureşti, Sinaia, Iaşi, sau locuind temporar în centrele pentru minori.
“Am refuzat tot timpul să cred că e mort” Culina Vieru, mama tânărului
Prin 1997-1998 a început să-şi amintească crâmpeie din viaţa lui dinainte de bătaia primită. "Pur şi simplu, mi-a venit numele meu, Ionel Spiridon Andronache, pentru că toată lumea mă întreba ce e cu mine, de unde sunt. Probabil, pentru că insistau atât de mult cu aceste lucruri, am reuşit să-mi amintesc", povesteşte Marian.
Tânărul a făcut şcoala profesională, locuieşte în chirie la Iaşi şi lucrează în domeniul termosistemelor. „La începutul acestui an, nu ştiu ce mi-a venit să intru pe site-ul Poliţiei să caut copii dispăruţi. Acolo am găsit şi numele care-mi tot venea în minte şi că am fost dat dispărut de 19 ani. Întâlnirea cu mama şi cele trei surori din Vulcan nu a fost atât de emoţionantă pe cât mă aşteptam. Nu le venea să creadă că sunt eu. Nu au fost lacrimi sau ceva. S-a făcut şi un test ADN care a confirmat că sunt copilul ei. Acum vorbesc cu mama la telefon destul de des. M-am întors în Iaşi pentru că nu mi-am găsit de lucru în Vulcan", mai spune Marian.
Citiţi mâine cum a reacţionat mama lui Marian când şi-a reîntâlnit băiatul.
