Și-a văzut în Click! băiatul care stătea la coadă să voteze în Anglia
Românii care au stat ore în șir la cozi, ca să poată vota duminică la prezidențiale, au cu toții povești interesante de spus. La fel cum este și Costin, un tânăr care studiază Contabilitatea în Londra și care și-a făcut tatăl mândru. Cum? A povestit editorialistul Alin Paicu, pentru www.adevarul.ro.
Ediția Click! de luni, când prima și ultima pagină a ziarului au prezentat imagini cu zecile de mii de români la coadă la secțiile de vot din străinătate, s-a bucurat de un succes uriaș în rândul cititorilor. Am reușit să-l facem fericit și pe un coleg de-al nostru, care într-una dintre fotografii l-a recunoscut cu emoție pe băiatul lui aflat la studii la Londra. Nea George e mândru nevoie mare. Fiul lui, student la Londra, e unul din eroii care au stat în stradă ore întregi să poată alege.
Nea George este agent de pază la recepția ziarelor Click! și Adevărul. A intrat în tură luni dimineață, la 07.00 fără 10 minute, când nebunia generală care a cuprins România după rezultatul surprinzător al votului de duminică încă nu se stinsese. Câteva ore mai târziu, îl abordează timid pe colegul nostru de la Adevărul, Alin Paicu. „Mă scuzați, cum pot face rost de poza asta?”, și îi arată coperta ziarului Click! care prezintă un colaj al imaginilor cu români aşteptându-şi viitorul, ore întregi, la cozi kilometrice. Şi Portsmouth, şi Dublin, şi Paris, şi Valencia. Imagini însoţite de titlul „Respect, români!”, omagiu pentru miracolul numit 16 noiembrie 2014.
Nea George pune degetul pe una dintre fotografiile de pe prima pagină a ziarului – „Uitaţi, aici, la coada asta de la Londra, e băiatul meu, cel cu canadiană albastră. L-am văzut în ziar, de dimineaţă, şi nu mi-a venit să cred. A stat opt ore şi a reuşit să voteze. Apoi au venit forţele de ordine şi i-au împrăştiat pe cei care n-apucaseră să intre la urne”, spune omul. „Costin e student la Contabilitate şi informatică de gestiune. Au venit nişte englezi în ţară şi l-au selectat, printre alţii, ca să continue studiile la Londra. Ca să se întreţină, băiatul munceşte în domeniul hotelier. Învaţă mult, se pregăteşte cât poate”, povesteşte el însufleţit. „Dumneavoastră aţi votat?”, îl întreabă Alin. Lasă ochii în jos: „La turul întâi, nu, că am fost de serviciu aici, la recepţie. Dar ieri am fost la vot. Sunt din comuna Borăneşti, Ialomiţa, ştiţi cum e la ţară, cu PSD, cu afişe, cu primaru’. Dar eu am votat la fel ca băiatul. Şi fără să-mi spună el”, spune el.
„Domnul George şi feciorul lui, Costin, sunt şi ei parte din miracolul celor 54,50%. celor care au reuşit să vindece România, probabil definitiv, de roşu în gât”, conchide Alin, pe www.alinpaicu.ro.
Uite în întregime editorialul lui Alin Paicu
Ziua aceea, când ajungi la redacţie cu ochii mici, după ce te despărţiseşi greu de ea în puterea nopţii, după ediţia a doua. Ceva a fost astăzi diferit, dincolo de nevoia de o cafea mare şi neagră, înainte de şedinţa de sumar.
La recepţie, agentul de pază te salută şi îndrăzneşte să te tragă timid de mânecă. Te întâmpină cu ziarul „Click!”, care a ales să deschidă folosind un colaj al imaginilor cu români aşteptându-şi viitorul, ore întregi, la cozi kilometrice. Şi Portsmouth, şi Dublin, şi Paris, şi Valencia. Imagini însoţite de titlul „Respect, români!”, omagiu pentru miracolul numit 16 noiembrie 2014. Pentru că, în ciuda strădaniei la cald a zeci de analişti, bloggeri şi jurnalişti de a desluşi anatomia succesului numit Klaus Iohannis, deznodământul prezidenţialelor pare, la ore bune după închiderea urnelor, ireal. „Am votat la fel ca băiatul” Ai mai trăit filmul ăsta la ziar - cu victoria asupra Columbiei, cu pelerinajul la căpătâiul lui Corneliu Coposu, cu „Eu, tu şi Emil”, cu mineriada de la Costeşti, cu riposta Americii în Afganistan, cu „Nu pot ei fura cât poţi tu vota”, cu Steaua-Rapid în Cupa UEFA, cu Mick Jagger, cu „Mihaela, dragostea mea”, cu fularul de la Burberry; şi cu câte şi mai câte. Agentul, George îl cheamă, pune degetul pe una dintre fotografiile de pe prima pagină a ziarului – „Uitaţi, aici, la coada asta de la Londra, e băiatul meu, cel cu canadiană albastră. L-am văzut în ziar, de dimineaţă, şi nu mi-a venit să cred. A stat opt ore şi a reuşit să voteze. Apoi au venit forţele de ordine şi i-au împrăştiat pe cei care n-apucaseră să intre la urne”, spune omul. „Costin e student la Contabilitate şi informatică de gestiune. Au venit nişte engleji în ţară şi l-au selectat, printre alţii, ca să continue studiile la Londra. Ca să se întreţină, băiatul munceşte în domeniul hotelier. Învaţă mult, se pregăteşte cât poate”, povesteşte el însufleţit. „Dumneavoastră aţi votat?” Lasă ochii în jos: „La turul întâi, nu, că am fost de serviciu aici, la recepţie. Dar ieri am fost la vot. Sunt din comuna Borăneşti, Ialomiţa, ştiţi cum e la ţară, cu PSD, cu afişe, cu primaru’. Dar eu am votat la fel ca băiatul. Şi fără să-mi spună el”. Pe blogul său, Mihnea Măruţă nu-şi ascunde mirarea: „Nu ştiu cum a fost posibil să câştige Iohannis. Nici măcar sociologii nu înţeleg cum de s-a ajuns ca, în turul al doilea, să-l voteze trei milioane şi jumătate de oameni în plus. Eu cred că e un miracol, aşa că nu-i voi căuta explicaţii”, continuă gazetarul. Şi are dreptate. Domnul George şi feciorul lui, Costin, sunt şi ei parte din miracolul celor 54,50%. Al celor care au reuşit să vindece România, probabil definitiv, de roşu în gât.
Editorialul poate fi citit și pe alinpaicu.ro.
