Soldă pentru câinii-poliţişti!
O bătrâneţe liniştită, cu servicii medicale asigurate şi o soldă. Asta cer iubitorii de animale pentru caii şi câinii folosiţi de Armată şi Poliţie, pentru ca poveşti triste, precum a câinelui-erou Max sau a câinelui-poliţist Beks, să nu mai existe.
Sorina Hanea, cea care l-a îngrijit pe Max, câinele-erou al Armatei Române, şi Luminiţa Rădulescu Bercuciu, cea care l-a salvat din mâinile hingherilor pe câinele-poliţist Beks, şi-au unit forţele şi vor să schimbe legea care le trimite pe animalele de serviciu la casat. Aşa că au lansat o petiţie şi cer aleşilor ca aceşti eroi necuvântători să fie pensionaţi, să aibă dreptul la soldă, acces la servicii medicale regulate şi bugetate, dar şi dreptul de a fi înhumate în locuri special amenajate. ”Alţi soldaţi necuvântători, câini şi cai, au rămas în continuare sec şi cinic în legislaţia de specialitate doar nişte mijloace fixe, care se numerotează, se inventariază şi care, după perioada de «funcţionare», se casează! Prin petiţia lansată, la începutul acestui an, toţi prietenii câinelui-erou Max şi ai veteranului de Poliţie Beks sunt invitaţi să susţină demersul civic de a milita pentru o legislaţie naţională pentru toate animalele de serviciu”, a declarat pentru Click! Luminiţa Rădulescu Bercuciu.
Beks, salvat de la hingheri
Beks, un ciobănesc german antrenat să ia urma, a fost abandonat la sfârşitul anului trecut într-un adăpost pentru animale din Capitală. Câinele, care a ”lucrat” opt ani în Poliţie, risca să fie eutanasiat, însă a avut norocul să fie adoptat. ”Am ajuns să ştiu de el pentru că inima unui poliţist era îndurerată şi a cerut ajutor. A plâns când l-a lăsat acolo, dar nu a avut altă soluţie. Când acel poliţist, care a avut grijă de el şi a lucrat cu el, trebuie să-l hrănească şi mai ales să plătească serviciile medicale din propriul salariu, e greu”, a povestit Luminiţa Rădulescu Bercuciu, femeia care l-a salvat.
Max, «casat» de Armată
Max, singurul câine al Armatei Române care a fost antrenat să detecteze explozibili în teatrele de operaţiuni, a fost diagnosticat cu o boală gravă, dirofilarioză. Ciobănescul german a fost ”casat” şi ar fi ajuns într-un adăpost, dacă o iubitoare de animale nu l-ar fi luat în grija sa. În ciuda tratamentelor pe care le-a primit, Max a pierdut lupta cu boala şi în septembrie anul trecut a murit, la vârsta de şase ani.
