Stăpâna oceanelor: la 32 de ani e comandant pe petrolier. Povestea Georgianei Suciu
Ambiţie şi curaj! Georgiana Suciu, o tânără româncă, bate în lung şi-n lat mările şi oceanele lumii, la bordul unor gigantice tancuri petroliere şi al altor nave comerciale. După ani de muncă, a devenit căpitan de vas şi nu şi-ar putea imagina viaţa doar pe uscat. Ea se descurcă excelent într-o profesie foarte dură.
Georgiana Suciu (32 de ani) s-a îndrăgostit de mare de la o vârstă fragedă. Ea a copilărit la Măcin (Tulcea), nu departe de marea cea albastră, care i se înfăţişa când închidea ochii.„Copilăria mea a fost înconjurată de păpuşi şi de cartofii gătiţi în coajă de bunica, la Măcin. M-au fascinat poveştile tatălui, un om cu o experienţă de peste 40 de ani de navigaţie. Mi-a plăcut să fiu puternică, să fiu deosebită, să fiu specială, iar meseria asta cred că mi le oferă pe toate”, povesteşte Georgiana pentru “Weekend Adevărul”.
Puternică în lumea bărbaţilor
Anii au trecut, Măcinul bunicilor a rămas în urmă, tânăra a urmat liceul la Brăila, apoi a ajuns la Constanţa, unde a studiat la Academia Navală. Anii studenţiei au fost intenşi, iar tânăra a realizat cât de greu îi va fi să se impună într-o lume a bărbaţilor: “A fost foarte greu să fiu acceptată de o companie. Colegii mei, băieţi, găseau mai uşor contracte. Pentru mine, ca fată, a fost foarte complicat”.
Emoţiile, lacrimile şi sentimentul de fericire la primul voiaj o urmăresc şi acum. „Cum să nu-mi amintesc prima cursă? Am urcat pe Nava Şcoală Albatros, deşi nu era prima dată când călcasem pe un vapor. Am trăit totul intens: a fost un voiaj de două luni, care iniţial trebuia să dureze numai două săptămâni. A fost prima dată când eram departe de casă, de uscat, de prieteni, a fost un voiaj cu lacrimi multe, dar şi cu experienţe frumoase alături de colegi şi de ceilalţi membri ai echipajului, oameni care ne-au învăţat bazele navigaţiei”, rememorează tânăra.
Voiaj de 11 luni şi trei săptămâni
Obişnuită să petreacă multe luni în curse care par de multe ori interminabile, românca are şi propriul record.
„Cea mai lungă cursă? Am stat pe vapor 11 luni şi trei săptămâni. Era primul contract în compania unde lucrez acum şi mi-am dorit mult să mă afirm şi să demonstrez că pot”, mărturiseşte navigatoarea.
„Cred că fiecare voiaj are ceva dificil. Eu sunt şi extrem de sensibilă, mă consum mult, iar în fiecare călătorie întâlneşti situaţii noi”, povesteşte ea. Comandantul Georgiana Suciu a înfruntat şi furtuni la bordul vaselor pe care naviga. „Nu e marinar care să nu fi trecut prin ciclon, dar cred că asta-i frumuseţea vieţii de navigator. Am prins vreme rea o săptămână şi ceva, am dormit cu salteaua pe podea. Mă rog, dormit e mult spus, am moţăit cel mult, fiindcă te zdruncinau valurile. Frică nu cred că mi-a fost, ci doar am resimţit o oboseală cruntă, mai ales că era imposibil să dormi două - trei ore legate. A fost greu pentru toţi”, zâmbeşte ea. „Am trecut şi prin Triunghiul Bermudelor, dar la limită. M-am entuziasmat chiar, era un moment aparte, mai ales că acel loc are o încărcătură specială”, mai spune tânăra.
Deşi mare parte din viaţă o petrece în larg, Georgiana se bucură de fiecare moment în care se află acasă. „Timpul meu liber? Rămân multe ore în bucătărie, unde încerc fel de fel de reţete, mă joc pe PlayStation, citesc, fac poze, stau cu familia”, se confesează ea. Admite că are mare noroc şi că a găsit persoana care o înţelege perfect. „Iubitul meu este tot marinar, dar de scurt timp. Sper din suflet să-i placă şi lui la fel de mult să navigheze. Este minunat să ai un om care să te susţină, să nu fie egoist, să nu-ţi ţină visurile ascunse, să te ridice când nu mai poţi, să-ţi şteargă lacrimile când eşti tristă. Este un om uimitor, ne ştim şi suntem împreună de un an. El a fost cel ce m-a ţinut de mână şi mi-a zis că pot şi când credeam că nu mai pot. Ăsta este secretul: fiecare partener să fie un stâlp pentru celălalt”, încheie tânăra.
A refuzat să aibă relaţii intime cu un căpitan de navă
Georgiana a colindat oceanele planetei şi a trăit şi momente deosebite, care au făcut-o să se simtă împlinită. Au existat şi momente mai puţin plăcute, iar un asemenea episod a afectat-o mult, în urmă cu mai bine de 10 ani, când nu era căpitan de vas, ci doar o tânără ambiţioasă. „S-a întâmplat în 2009 parcă, eram la început de drum. Am găsit o companie dispusă să mă angajeze şi am plecat la drum. Pe parcurs au apărut probleme şi, fiindcă n-am vrut să am relaţii intime cu comandatul, am fost debarcată în portul italian Brindisi. Am fost nevoită să mă descurc şi să vin acasă. Cred că drumul până în România a fost aventura vieţii mele”, îşi aminteşte ea.
