«Sunt Adrian şi n-am mai băut de-un an!» Povestea unui român care a scăpat de viciul distrugător
Din cei 44 de ani ai săi, mai bine de 15 ani au fost înceţoşaţi de aburii alcoolului. Şi-a distrus sănătatea, şi-a pierdut iubita, iar fiica îl consideră aproape un străin. Adrian este unul dintre miile de dependenţi de alcool din România, însă printre puţinii care zăresc luminiţa de la capătul tunelului. El nu s-a mai atins de alcool de un an şi nici nu se va mai atinge. Cel puţin aşa promite. Uite cum a reuşit.
Adrian D. este din Bucureşti. A lucrat ca factor poştal, însă de ceva vreme nu mai are loc de muncă. Povesteşte că totul a început în urmă cu 15 ani, sau chiar mai mult. Azi un păhărel, mâine două, până a ajuns să nu mai poată funcţiona fără doza de tărie. „Sunt divorţat şi am o fată de 25 de ani. Ce să fac, m-am căsătorit de tânăr. Dar nu din cauza alcoolului am divorţat, asta s-a întâmplat foarte demult. A doua relaţie s-a destrămat din cauza dependenţei mele. Era o femeie pe care am iubit-o mult. Nici relaţia cu fata mea nu e extraordinară. Nu făceam rău la băutură, doar vorbeam mult, eram neserios, delăsător”, îşi aminteşte cu tristeţe Adrian.
De un an urmează un program terapeutic la Aşezământul „Nazaret”, primul centru de recuperare pentru bărbaţii dependenţi de alcool şi alte droguri din ţară, situat în comuna Şura Mică de lângă Sibiu (www.dependenta.ro). A mai fost aici de trei ori. Prima dată în 2003, când s-a lecuit de dependenţa de votcă. Doi-trei ani l-a ţinut abstinenţa, până când ispita l-a împins din nou să ia paharul în mână. De această dată de vin. „A fost de ajuns să beau un pahar de vin, că dependenţa s-a reactivat. Mai stăteam aici câteva luni, ca să fiu abstinent un an sau doi. Acum, a patra oară, va fi şi ultima. Sunt în centru de un an şi voi sta până când voi fi sigur pe mine că nu voi mai putea fi corupt niciodată”, promite Adrian.
La Aşezământul „Nazaret”, patronat de Asociaţia umanitară „Crucea Albastră” din România, sunt trataţi în acest moment 24 de bărbaţi din toată ţara, cu vârste cuprinse între 19 şi 64 de ani. 16 sunt dependenţi de alcool, 6 de droguri şi 2 de jocuri de noroc. Timp de câteva luni, pacienţii stau izolaţi de familie, într-o căsuţă ca o mică pensiune, a cărei capacitate e de 30 de locuri. Se gospodăresc singuri, au grădină cu legume, livadă, animale de care au grijă, îşi gătesc, îşi fac curat în camere, exact ca o mare familie. Singura excepţie este că aici regulile sunt stricte. Nimeni nu părăseşte incinta neînsoţit (de un terapeut sau de un alt pacient desemnat), nu se întârzie mai mult de ora 21.00, nu e permisă frecventarea barurilor şi teraselor din comună, vizite se primesc după primele două săptămâni, dar nu foarte des. Toată lumea participă zilnic la sedinţe de terapie de grup sau individuale, la ergoterapie, unde îşi împart, pe sectoare, responsabilităţile: unii gătesc, alţii lucrează în curte, alţii îngrijesc grădina şi animalele.
„Centrul funcţionează într-o casă nouă, lângă fosta casă parohială luterană, iar oamenii stau aici 2-6 luni, sau chiar mai mult, dacă nu se simt pregătiţi. Tot programul se desfăşoară după principiile unei comunităţi terapeutice în care fiecare pacient îşi asumă progresiv tot mai multă răspundere pentru persoana sa, cât şi pentru grup”, explică directorul centrului, dr. Holger Lux.
Şi femeile se pot trata într-un centru alăturat
Alături de Aşezământul Nazaret, la doar 4 km de Sibiu (comuna Şelimbăr), este “Insula Speranţei”, un centru în care se tratează femeile dependente de alcool, de medicamente sau de droguri. Toate cele 12 locuri disponibile sunt în prezent ocupate de femei cu vârste cuprinse între 21 şi 65 de ani. “Provin din toate mediile sociale, sunt studente, medici, avocaţi, profesori… 90% dintre paciente se tratează de alcoolism şi stau 4-6 luni. Preţul este de 1.800 de lei pe lună”, spune directorul centrului, Crina Lupea. Ca şi la centrul pentru bărbaţi, femeile se gospodăresc singure, participă la terapie prin muncă (tricotat, grădinărit), fac psihoterapie şi consiliere psihologică.
“Cele care vin aici sunt susţinute de familie atât financiar, cât şi moral. Rata de succes a acestei metode este de 30-40%”, mai spune specialista. Iar asta deoarece pacientele vin cu o dependenţă cronică, avansată, greu de recuperat şi la câţiva ani după ce părăsesc centrul, dacă nu sunt suficiet de puternice, riscă să se reapuce
CLICK! spune
Potrivit unor studii, România se află pe locul 5 în lume la consumul de alcool – aproximativ 14 l de alcool pur pe an pe cap de locuitor. În consecinţă şi numărul persoanelor dependente de alcool este la o cotă alarmantă: cel puţin un milion de persoane. Şi consumul de droguri a luat amploare în ultimii 10 ani, mai ales în Bucureşti (conform unor estimări, 1% din populaţia Capitalei ar fi consumat droguri injectabile, în speţă heroină). Centre de reabilitare pentru alcoolici sunt puţine ţară. Este unul în Mureş, în limba maghiară (bonuspastor.ro), iar lângă Bucureşti mai există un centru pentru toxicomani (teenchallenge.ro), unde dependenţii pot sta cu lunile. Mai multe sunt spitale clasice de psihiatrie, unde bolnavii stau doar 1-2 săptămâni, şi grupuri de suport (la Iaşi, Timişoara, Bucureşti, Sibiu - www.dependenta.org, www.alcooliciianonimi.ro, www.rosaac.ro, www.alcoologia.ro)
