Tradiţii de spor şi sănătate la praznicul Cuviosului Dimitrie cel Nou
Mai ales în ziua praznicului, la 27 octombrie, Prea Cuviosul Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureştiului, adună mii de pelerini lângă cinstitele sale moaşte, care se odihnesc în Catedrala Patriarhală. La începutul acestei săptămâni, moaştele sale au fost scoase în faţa Catedralei Patriarhale, pentru credincioşii care vin, după datină, să se roage pentru sănătate, spor în munca lor şi pentru mântuirea de rele.
Cuviosul Dimitrie cel Nou din Basarabi, sărbătorit de creştinii ortodocşi la 27 octombrie, a vieţuit în secolul al XIII-lea, pe vremea împăraţilor româno-bulgari Petru şi Ioniţă Asan. S-a născut în satul Basarabi, aproape de oraşul Rusciuc. Ca şi părinţii săi, Cuviosul s-a ocupat cu creşterea vitelor, dar vocaţia lui, urmată cu credinţă, a fost aceea de a-l sluji pe Hristos. Este posibil ca supranumele de Basarabov să fie legat de această localitate.
Fascinat de viaţa monahală, Cuviosul Dimitrie s-a călugărit la o mânăstire situată pe Valea râului Lom, aproape de localitatea Basarabov. Aici s-a nevoit Dimitrie în ascultarea de păstor la vitele mânăstirii, petrecându-şi vremea în post, în rugăciune şi în privegheri. Apoi, el i-a cerut voie egumenului mânăstirii şi a vieţuit într-o peşteră, izolat şi de ceilalţi călugări, prin rugăciune şi post a primit harul de a face minuni. După mulţi ani de aspră nevoinţă şi-a încredinţat sufletul în mâna lui Dumnezeu.
Între timp, pietrele au închis gura peşterii şi chilia sa de rugăciune s-a transformat în mormânt. După multă vreme, apa râului Lom s-a învolburat, a surpat copacii, a împrăştiat pietrele care au închis gura peşterii, odată cu moaştele întregi ale Cuviosului, care dormea somnul de veci.
Aproape 500 de ani moaştele au stat în apă, dar în locul acesta, juca o flacără de lumină. Localnicii credeau că acolo se ascunde o comoară. Cuviosul s-a arătat în visul unei copile bolnave şi i-a promis că, dacă părinţii ei îi vor scoate osemintele din apă, el are s-o tămăduiască. În locul arătat în vis, sătenii au găsit moaştele întregi ale Cuviosului. Le-au aşezat în biserica satului şi, Dumnezeu a binecuvântat moaştele plăcutului său credincios, dăruindu-le puterea să săvârşească minuni.
În anii 1769-1774 a urmat cumplitul război dintre ruşi şi turci, iar armatele ruseşti au vrut să salveze moaştele din calea prăpădului. Documentele vremii spun că un bun creştin din Bucureşti, Hagi Dimitrie, a intervenit pe lângă autorităţile armatei ruseşti cerându-le să aducă moaştele în Ţara Românească. În acele zile, când moaştele Cuviosului se îndreptau spre Bucureşti, au fost întâmpinate cu mare evlavie, fiind adăpostite în biserica cea mare a Mitropoliei, unde se odihnesc şi acum. La scurt timp, credincioşii au simţit ajutorul Cuviosului: a încetat războiul dintre ruşi şi turci şi cumplita molimă de ciumă, iar şirul minunilor de sănătate şi spor săvârşite la moaşte sunt fără număr.
El este ocrotitorul Bucureştiului şi al Ţării Româneşti.
Tradiţii de spor şi sănătate
În ziua praznicului, credincioşii care au numeroase necazuri trebuie să facă fapte de milostenie: să se roage pentru cei bolnavi şi să dăruiască câte o pâine la trei persoane care poartă numele de Dimitrie.
Se dăruiesc ofrande slujite la biserică - fructe, pâine şi lucruri de îmbrăcăminte - fetiţelor sărace şi bolnave, asemenea aceleia care l-a visat pe Cuvios şi a contribuit la scoaterea moaştelor sale din apă.
Cei care sunt păgubiţi de hoţi şi sunt nedreptăţiţi în procese să se roage la sfintele moaşte ale Cuviosului şi să facă cel puţin două novene (slujbe, practicate timp de nouă zile). Astfel, vor reuşi să recupereze paguba. Datina este practicată din timpul primului război mondial. Atunci moaştele au fost furate din Catedrala Mitropoliei de un grup de bulgari, cu scopul de a le duce în ţara lor, peste Dunăre. Pentru că Sfântul n-a vrut să părăsească România, ca prin minune, bulgarii au rătăcit drumul şi au bâjbâit pe străzile Capitalei toată noaptea, fără să găsească şoseaua care duce spre Giurgiu. Dimineaţa, în zori, hoţii au fost prinşi şi moaştele au fost aduse în Catedrală.
Persoanele cu un psihic labil se vindecă în urma unor slujbe speciale, oficiate de duhovnicii Patriarhiei.
