Tradiţii pentru spor şi sănătate de Sfântul Paşte
În noaptea Învierii lui Iisus Hristos, cea mai mare sărbătoare a creştinătăţii, milioane de români ortodocşi se adună în toate bisericile şi mânăstirile din ţară ca să primească lumina sfântă de la Ierusalim. Pentru că, în biserica înălţată în locul în care Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, lumina sfântă vine din cer, iar miracolul se produce an de an.
De Sfântul Paşte să urmăm exemplul ucenicilor Mântuitorului şi al celor mai îndrăgiţi sfinţi. La Sărbătoarea Luminii, să răspundem chemărilor pe care cu toţii ni le-au adresat, peste veacuri, celor care întru Hristos ne-am botezat.
Salba tradiţiilor adunate la marele praznic al Învierii se păstrează de-a lungul deceniilor în fiecare zonă a ţării. S-a dovedit că tradiţiile cele mai cunoscute şi îndrăgite în ţara noastră aduc spor, sănătate şi bucurii în casele credincioşilor.
După întoarcerea de la biserică, din coşul cu bucate sfinţite la slujba Învierii, fiecare credincios trebuie să mănânce mai întâi un ou roşu sfinţit. După aceea, la masa sărbătorească, membrii familiei trebuie să deguste din bucatele duse la biserică în coşul pascal pentru a fi sfinţite în noaptea Învierii. Abia după ce au fost degustate preparatele din coş, membrii familiei pot mânca şi din celelalte feluri rânduite pe masa festivă.
Coşul pascal păstrează sporul casei
În coşul pascal se adună bucatele care se sfinţesc în noaptea Învierii şi au semnificaţii diferite. Sarea trebuie păstrată de gospodină în casă pentru a aduce belşug; zahărul, de asemenea, va fi pus în hrana vitelor când acestea sunt bolnave; făina nu se împarte nici cu rudele, pentru ca rodul grâului din recolta acelui an să fie bogat; ceapa şi usturoiul sunt consumate la masa festivă şi ele au un rol protector în gospodărie împotriva insectelor şi a pagubei. făcută de dăunători. În coşul pascal, deasupra farfuriei cu aceste simboluri, gospodina aşează pască, ouă roşii, ouă încondeiate, brânză, peşte afumat, şuncă, sfeclă roşie cu hrean, dulciuri, bani şi flori.
Un obicei inedit pentru belşug
Un obicei deosebit, întâlnit la Călăraşi, se practică la slujba de Inviere: Credincioşii aduc în coşul pascal, pentru binecuvântare, ouă roşii, cozonoc şi cocoşi albi. Păsările sunt crescute în mod special pentru împlinirea acestei tradiţii. Cocoşii albi cântă la miezul nopţii. Tradiţia din străbuni spune că, atunci când cocoşii cântă, Hristos a înviat! Cel mai norocos este gospodarul al cărui cocoş cântă primul. Este un semn că, în anul acela, în casa gospodarului repectiv va fi belşug. După slujbă, cocoşii sunt dăruiţi credincioşilor săraci.
Cu gândul la Lumina Învierii, un adevărat ospăţ al credinţei, avem prilejul să împlinim tradiţiile milenare care ne ajută să depăşim necazuri, ceasuri de mare cumpănă, aducându-ne bunăsporire în viaţa de zi cu zi.
În zona Muscelului, pentru Marele Praznic al Paştelui, se pregătesc renumiţii covrigi cu ouă, o delicatesă specifică celor mai importante sărbători. De Paşte însă, în unele gospodării, se coc cel puţin de 12 covrigi, adică simbolul celor 12 Evanghelii.
În comuna Iloviţa din judeţul Mehedinţi se păstrează un obicei cu totul deosebit. A doua zi de Paşte, creştinii ortodocşi, împreună cu preotul şi lăutarii merg în cimitirul comunei pentru a cinsti memoria rudelor decedate. La fiecare mormânt, lăutarii cântă o horă sau o sârbă, melodia preferată în timpul vieţii a celui trecut la viaţa veşnică. Preotul însoţeşte alaiul şi nu există mormânt la care lăutarii să nu „ facă o bucurie" familiei celui decedat, ca o formă de respect pentru memoria mortului. La final, lăutarii sunt răsplătiţi cu ouă roşii, cozonaci, pască şi cu vin.
În Banat, copiii se scoală în dimineaţa primei zile de Paşti şi se spală pe faţă cu apă proaspătă, luată din fântână. În vasul cu apă se pune un ou roşu şi fire de iarbă verde, un ritual care se împlineşte pentru sănătatea membrilor familiei.
În Muntenia şi Oltenia, acest ritual se practică an de an, în multe familii. Spre deosebire de obiceiul din Banat, în aceste zone, în farfuria cu apă proaspătă, adică porţia de apă luată la prima oră ( apă neîncepută) se pune oul roşu şi un ban de argint. Cu această apă se spală pe faţă toţi membrii familiei, convinşi că vor avea spor şi bani, un an întreg.
De Paşte, în zona Sucevei există obiceiul de a prepara o prăjitură specifică, numită „Babele". Aceasta se prepară din aluat de cozonac, iar umplutura se face cu nucă, rahat, miere şi cu mirodenii pentru dulciuri. Prăjitura se sfinţeşte la biserică şi se împarte la cimitir pentru toate rudele sătenilor, decedate din moşi-strămoşi.
Nu trebuie uitat ritual stropitului, practicat în Transilvania. Tinerele fete sunt stropite cu parfum de flăcăii satului, pentru ca acestea să aibă noroc tot anul. Băieţii practică ritualul îmbrăcaţi în costume tradiţionale. După ritual, fetele îi cinstesc cu băutură preparată în casă, cu ouă şi cozonac.
În Bucovina, Învierea este întâmpinată cu focuri aprinse pe dealurile şi colinele din jurul gospodăriilor. Potrivit tradiţiei, focurile de veghe au puterea să îndepărteze farmecele, duhurile rele şi paguba financiară.
Lumânarea pe care o aprindem de Paşti, la slujba Învierii, trebuie s-o aducem acasă aprinsă, apoi s-o păstrăm în casă şi s-o reaprindem doar în anumite momente importante din viaţa noastră, în anul respectiv. Credincioşii duc în casă lumânarea de Paşti, ca un simbol al biruinţei asupra răului şi întunericului , amintind, în acelaşi timp, şi de biruinţa vieţii asupra morţii.
După slujba de Înviere, este bine să mâncăm un ou roşu pentru a fi sănătoşi, veseli şi rumeni la faţă până la Paştele următor. În fiecare an, de Paşte, vom repeta ritualul. Cojile oului mâncat după slujba Învierii nu le aruncăm la gunoi şi nici nu le ardem în foc. Ritualul se păstrează pentru ca toţi puii clociţi de cloşcă să trăiască . După aceea, cojile respective le ducem la o apă curgătoare şi le lăsăm să plutească până când vor ajunge în "Ţara" blajinilor şi vor afla şi ei că se apropie Paştele lor (care se prăznuieşte a doua zi după Duminica Tomii) .
După slujba de la Înviere, ne întoarcem acasă cu lumânarea aprinsă. Lumina adusă în casă în noaptea Învierii are puterea să alunge paguba şi energiile negative din căminul noastru.
În timpul anului, fetele din Banat şi din Muntenia folosesc această lumânare de câte ori vor să fie apreciate şi binevăzute. Ele poartă lumânarea ca pe un talisman la petrecerile comunităţii unde sunt invitate , dar şi la serbările câmpeneşti unde participă la horă. Potrivit tradiţiei, cel care respectă acest ritual are noroc în viaţa personală şi este apreciat de persoanele de decizie până la Paştele următor. .
Aprindem lumânarea de la Înviere în timpul anului, când ne confruntăm cu necazuri, pentru a scăpa de griji şi de duşmani, dar şi în momentele de bucurie
Pasca, o delicatesă pascală , este pregătită de gospodine în căminul lor şi are formă rotundă. Tradiţia spune că pasca simbolizează scutecele lui Iisus, care aveau o astfel de formă. Pasca este împodobită la mijloc cu o cruce , iar marginea cu o panglică împletită din aluat.
În Argeş, printre dulciurile preferate la masa de Sfântul Paşte se numără covrigii cu ou (numiţi astfel pentru că, în compoziţia lor, se adaugă 10-15 ouă la un kg de făină). Fiecare gospodină care pregăteşte această delicatesă este convinsă că va avea belşug în familia sa.
În Banat şi în Muntenia, la micul dejun din prima zi de Paşti, se practică tradiţia tămâierii bucatelor. Fiecare invitat la masa sărbătorească primeşte o linguriţă de paşte (vin şi pâine sfinţite). Meniul mesei festive include ciolanul de porc fiert, ouă albe şi guşiţă (mâncăruri tradiţionale). După acestea, se serveşte friptura de miel.
În ziua Învierii să ne luminăm cu prăznuirea şi unii pe alţii să ne îmbrăţişăm, să le zicem fraţi chiar celor care ştim că ne urăsc pe noi şi aşa să strigăm :„Hristos a Înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le".
"Învierea Domnului Iisus Hristos este biruinţa iubirii Lui asupra păcatului, a durerii suferite şi a morţii. Învierea lui Hristos este ridicarea omului cel muritor , din cauza păcatului, la starea de structură veşnic vie , creat după chipul lui Dumnezeu cel veşnic viu pentru a se împărtăşi veşnic din iubirea divină a Prea Sfintei Treimi. Prin Învierea lui Hristos cel răstignit se arată că iubirea omului faţă de Dumnezeu şi faţă de semeni poate fi mai tare decât ura, violenţa şi moartea", ne spune părintele Valentin Fotescu, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.
