Tradiţii pentru spor şi sănătate. Duminică, 26 februarie, se lasă sec pentru Postul Mare al Sfintelor Paşti
După ce duminica trecută (a Înfricoşatei judecăţi) creştinii au lăsat „sec de carne", a venit rândul „Lăsatului sec de brânză" , iar la masa sărbătorească se consumă doar bucate de culoare albă, pentru că este dezlegare la lactate, la ouă şi la peşte.
În comparaţie cu celelalte posturi orânduite peste an înaintea marilor praznice creştine, Postul Sfintelor Paşti este singurul care are două Lăsate Sec : unul de carne şi altul de brânză, acesta din urmă fiind aşezat în pridvorul Postului Mare.
Ambele sărbători de Lăsat de sec, însă, sunt etape pregătitoare care-i ajută pe postitori să urce cu voinţă şi smerenie muntele încercărilor acestui post aspru, timp de şapte săptămâni, post ce precede Sărbătoarea Învierii Domnului.
Tradiţii pentru spor şi sănătate la lăsata Secului de brânză
Odată cu Lăsatul Secului de carne, rânduit în Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, Ortodoxia deschide „calea" spre Postul cel Mare. Pentru toţi credincioşii, care se pregătesc pentru lungul drum al postului purificator, din această zi, timp de o săptămână, până la Lăsatul Secului de brânză, credincioşii se roagă pentru iertarea păcatelor, amintindu-şi că fiecare va veni în faţa lui Dumnezeu la Înfricoşătoarea judecată. Dar, prin post, smerenie şi rugăciune, creştinii vor fi mântuiţi la judecată.
Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, când credincioşii sărbătoresc Lăsatul Secului de brânză, este destinată meditaţiei, pentru că, datorită păcatului de a mânca din fructul oprit, omul a fost izgonit din Rai. Fiecare credincios are şansa să revină în Rai, pentru care a fost creat de Dumnezeu.
În perioada dintre Lăsata Secului de carne şi Lăsata Secului de brânză, numită şi Săptămîna Nebunilor sau Săptămâna brânzei, nu se consumă carne sau preparate din carne.
Duminica Lăsatului Sec de brânză se numeşte Duminica iertării şi împăcării. Rudele, prietenii şi vecinii se vizitează şi îşi cer iertare unii de la alţii pentru eventualele greşeli, pentru a intra cu sufletul curat în post. Prin tradiţie, cei care se consideră vinovaţi aduc persoanei la care-şi cer iertare prăjituri, cozonaci, nuci şi fructe, în semn de iertare. După amiaza, cei căsătoriţi îi vizitează pe naşii de cununie şi le urează sănătate şi post uşor.
Un obicei îndrăgit, mai ales de copii şi de tineri, este baterea halviţei. Bucăţile de halviţă se leagă cu o bucată de sfoară şi se plimbă prin faţa invitaţilor la petrecere. Aceştia, deşi au mâinile legate la spate, încearcă să prindă halviţa cu gura. Cel care reuşeşte primeşte bucata respectivă de halviţă, drept recompensă.
În Muntenia, nurorile prepară plăcinte cu brânză dulce şi stafide pe care le dăruiesc soacrelor, pentru ca relaţiilor lor să rămână „dulci" în timpul postului.
În familiile sărace, cu mulţi copii, se oferă şapte sticle cu lapte, care simbolizează cele şapte săptămâni de post, pentru ca acei copii să aibă hrana mai bună în timpul Postului Mare.
