Tradiţii pentru spor şi sănătate la Lăsata Secului pentru Postul Mare al Sfintelor Paşti
Duminică seara, a Izgonirii lui Adam din Rai, creştinii ortodocşi sărbătoresc Lăsatul secului de brânză, praznic ce marchează începutul Postului Mare sau al Patruzecimii, cel mai însemnat în religia ortodoxă.
După ce duminica trecută (a Înfricoşatei judecăţi) creştinii au lăsat „sec de carne", a venit rândul „Lăsatului sec de brânză" , iar la masa sărbătorească se consumă doar bucate de culoare albă, pentru că este dezlegare la produsele lactate. În comparaţie cu celelalte posturi orânduite peste an înaintea marilor praznice creştine, Postul Sfintelor Paşti este singurul care are două sărbători Lăsate Sec : unul de carne şi altul de brânză, acesta din urmă fiind aşezat în pridvorul Postului Mare. Ambele sărbători de Lăsatul de sec sunt etape pregătitoare, care-i ajută pe postitori să urce cu voinţă şi smerenie muntele încercărilor acestui post aspru, timp de şapte săptămâni, post ce precede Sărbătoarea Învierii Domnului.
Sărbătoarea este împodobită cu o salbă de tradiţii păstrate din vremuri îndepărtate şi transmise din generaţie în generaţie.
Odată cu Lăsatul Secului de carne, rânduit în Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi, Ortodoxia deschide „calea" spre Postul cel Mare. Pentru toţi credincioşii, care se pregătesc pentru lungul drum al postului purificator, din acesată zi, timp de o săptămână, până la Lăsatul Secului de brânză, credincioşii se roagă pentru iertarea păcatelor, amintindu-şi că fiecare va veni în faţa lui Dumnezeu la Înfricoşătoarea judecată. Dar prin post, smerenie şi rugăciune creştinii vor fi mântuiţi la judecată.
În Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, credincioşii sărbătoresc Lăsatul Secului de brânză, zi destinată meditaţiei, pentru că datorită păcatului, de a mânca din fructul oprit, omul a fost izgonit din Rai. Fiecare credincios are şansa să revină în Rai, pentru care a fost creat de Dumnezeu.
Tradiţii pentru spor şi sănătate
Ultimele preparate „de dulce"
În această duminică se consumă, aşadar, ultimele bucate „de dulce" cu lactate şi ouă, pentru că de luni credincioşii intră într-o perioadă mai lungă de cumpătare şi de restricţii, care „Potoleşte trupul, înfrânează poftele cele nesăturate, curăţeşte şi înaripează sufletul şi îl înalţă", aşa cum spunea Ioan Gură de Aur.
În această zi, mulţi vor face un mic chef... ritual, gândindu-se că până la Paşte vor fi mai multe săptămâni de cumpătare alimentară, dar şi de evlavie, de reţinere de la îngurgitarea anumitor produse alimentare, de la alcool, fiind o etapă de abstinenţă binevenită din mai multe puncte de vedere.
Duminica iertării şi împăcării
Duminica Lăsatului Sec de brânză se numeşte Duminica iertării şi împăcării. Rudele, prietenii şi vecinii se vizitează şi îşi cer iertare unii de la alţii pentru eventualele greşeli, pentru a intra cu sufletul curat în post. Prin tradiţie, cei care se consideră vinovaţi aduc persoanei la care-şi cer iertare : prăjituri, cozonaci, nuci şi fructe, în semn de iertare. După amiaza, cei căsătoriţi îi vizitează pe naşii de cununie şi le urează sănătate şi post uşor.
Baterea Halviţei
Mai ales în sudul ţării, se practică un alt obicei în Duminica Lăsatului secului de brânză- Baterea halviţei. La această ceremonie veselă participă mai ales copiii şi adolescenţii. Halviţa este legată cu o sfoară şi este plimbată prin faţa tinerilor ,organizaţi pe echipe de câte doi, având mâinile legate la spate; fiecare participant la acestă întrecere încearcă să prinda bucata de halviţă cu gura, un lucru foarte dificil; de cele mai multe ori, concurenţii reuşesc să se murdărească pe faţă şi chiar pe haine. Cel care prinde halviţa primeşte acea bucată drept recompensă.
Ceremonialul Mascaţilor
Vergelul sau refenelele sunt petreceri care se desfăşoară la sate , tot în Duminica Lăsatului Sec de brânză. Sărbătoarea (un ceremonial al Mascaţilor) are loc după asfinţitul soarelui şi se referă la un schimb de replici şi de strigături satirice (refenele) între fetele bătrâne şi feciorii "tomnatici" care au rămas necăsătoriţi.
Pentru armonie în familie
În Muntenia, nurorile prepară plăcinte cu brânză dulce şi cu stafide pe care le dăruiesc soacrelor, pentru ca relaţiilor lor să rămână „dulci" în timpul postului.
În familiile sărace, cu mulţi copii, credincioşii este bine se ofere şapte sticle cu lapte, care simbolizează cele şapte săptămâni de post, pentru ca acei copii să aibă hrana mai bună în timpul Postului Mare.
Focurile purificatoare
În anumite sate din judeţul Covasna, s-a mai păstrat o veche datină a focurilor purificatoare: pe înserat, se aprind focuri pe dealuri. Această tradiţie semnifică purificarea atmosferei în comunitatea respectivă prin alungarea forţelor răului şi perpetua renaştere la viaţă. Flăcăii adună lemne uscate şi pregătesc un rug mare, dansează şi chiuie în jurul lui. Totodată, există obiceiul să se dea foc şi unei roţi de căruţă sau a unei roţi făcută din nuiele; de aceasta se leagă paie cărora li se dă foc şi roata este împinsă la vale să se rostogolească. Astfel, duhurile rele sunt alungate de puterea purificatoare a focului din acea comunitate.
În tradiţia populară, Săptămâna Nebunilor coincide cu "Săptămâna brânzei", denumita şi "Săptămâna albă". Acesta este o etapă de trecere care ne pregăteşte treptat, sufleteşte şi trupeşte, pentru intrarea în Postul Mare, după ospeţele din "Câşlegii de Iarnă" (perioada dintre Crăciun şi Lăsatul Secului, când se fac petreceri şi nunţi). În Săptămâna Albă oamenii se distrează în familie şi în comunitatea din care fac parte, dar elimină din alimentaţie carnea şi "clisa" (slănina) şi consumă alimentele admise : brânzeturi, lactate şi ouă.
Pentru sporul în gospodărie
În Joia Furnicilor, situată în Săptămâna Albă, femeile împlineau o datină prin care aduceau ofrande acestor insecte; ele făceau o turtă din făină sau mălai, o ungeau cu unt sau cu brânză şi o puneau pe un muşuroi; prin tradiţie, se credea că insectele sunt îmbunate şi nu vor face pagube gospodarilor în timpul verii. În unele sate din Muntenia, bătrânii mai practică şi azi ritualul acesta.
În acelaşi timp, şi Legarea grânelor este o datină practicată şi astăzi de Lăsata Secului, pentru ca păsările şi alte dăunătoare să nu distrugă recolta gospodarilor.
De asemenea, tradiţia trebuie urmată întocmai, aşa cum a fost lăsată din moşi-strămoşi: în acea zi, când se practică acest ritual, nimeni din gospodăria respectivă nu trebuie să pună mâna pe cereale şi nici să le dea păsărilor şi animalelor să mănânce. Se spune că, dacă se încalcă tradiţia, recolta va fi distrusă pe câmp de păsări şi de dăunători. Ritualul se încheie abia seara, când gospodina iese în curte ţinând în mână mai multe feluri de grăunţe. Cu ochii închişi, aceasta aruncă acele grăunţe păsărilor din ogradă şi spune: "Cum eu nu văd acuma nimic, aşa să nu vadă nici păsările holda mea".
