Tradiţii pentru spor şi sănătate pentru Moşii de toamnă
Pentru creştinii ortodocşi, prima zi de sâmbătă din luna noiembrie are o semnificaţie spirituală aparte. Acum, în toate lăcaşurile ortodoxe se oficiază slujbe speciale de pomenire pentru toţi cei trecuţi la viaţa veşnică - moşii şi strămoşii noştri.
În popor, această zi de pomenire a celor adormiţi în dreapta credinţă este cunoscută sub numele de Moşii de toamnă. Cu apelativul de moşi sunt numiţi nu numai morţii, dar şi sărbătorile ce le sunt orânduite de Biserica Ortodoxă.
La slujba Parastasului
În toate lăcaşurile ortodoxe, după Sfânta Liturghie, se oficiază slujba parastasului. Cu această ocazie, credincioşii aduc la biserică daruri de milostenie pentru sufletele celor adormiţi din neamul lor, cum ar fi: colivă, vin, colaci, lumânări şi tămâie. Prin tradiţie, cei adormiţi, participă în mod nevăzut la Sfânta Liturghie. Totodată, creştinii aduc spre slujire şi daruri de mâncare, băutură şi chiar haine sau obiecte îndrăgite de cei adormiţi. Toate aceste jertfe, aduse de credincioşi spre pomenirea celor dragi, însoţesc rugăciunea rostită de preoţii slujitori. Sfinţii părinţi spun că este foarte important pentru cei adormiţi să-i pomenim la Sfânta Liturghie, apoi milosteniile şi ofrandele aduse la biserică pentru slujba de pomenire, să fie împărţite oamenilor nevoiaşi.
Simboluri creştine
Coliva şi vinul nu trebuie să lipsească de la slujbele de pomenire. Coliva semnifică trupul celui adormit, este expresia materială a credinţei noastre în înviere, pentru că este preparată din boabe de grâu, iar Mântuitorul Iisus s-a folosit de parabola bobului de grâu, prevestind Învierea Sa. Coliva suntem noi toţi, uniţi în aceeaşi credinţă în Dumnezeu. Când se spune „Veşnica pomenire", ţinem coliva noi, cei prezenţi la acea pomenire împreună cu preotul. Când nu ajungem la platoul cu colivă, atingem cu mâna persoana din faţa noastră, fiind uniţi în acelaţi crez şi în aceeaşi credinţă.
„La Sfânta Liturghie, vinul şi pâinea se transformă în sângele şi trupul Domnului. Prin Sfânta Liturghie se reactualizează jertfa de pe Muntele Golgota în mod nesângeros . Totodată, prin această jertfă am fost eliberaţi noi, oamenii, din robia păcatului strămoşesc, făptuit de Adam şi Eva", ne spune părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă din Bucureşti.
În zilele de pomenire, tămâia arde din belşug în timpul ritualului: preotul tămâiază ofrandele şi mormântele celor pomeniţi. Tămâia aprinsă este, de asemenea, încrederea în viaţa veşnică.
Prin tradiţie, până în ziua praznicului Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, în data de 8 noiembrie, fiecare creştin îi comemorează pe cei dragi, rude şi prieteni, plecaţi la viaţa de dincolo. În aceste zile, în cimitire, aşezăm ofrande la mormintele celor dragi: flori proaspete, aprindem lumânări şi tămâie lângă crucea care veghează somnul celui adormit. Momentele de reculegere şi rugăciunile rostite la mormintele celor comemoraţi plecaţi la viaţa veşnică sunt dovezi ale iubirii noastre faţă de cei dragi, plecaţi în eternitate.
Evlavie şi generozitate
Tradiţia creştină spune că ofrandele oferite de sufletul celui adormit au puterea să mijlocească pe lângă Dumnezeu pentru iertarea unor păcate, săvârşite de acesta cu gândul sau cu fapta, în timpul vieţii. Pentru că, potrivit credinţei creştine, toţi cei care mor împăcaţi cu Dumnezeu, dar şi cu semenii lor pe care au fost supăraţi în timpul vieţii, se unesc cu Mântuitorul Hristos, primul care a biruit moartea.
Mai mult, spre deosebire de alte religii, creştinii - cei vii şi cei adormiţi (morţi) - fac parte din Biserica lui Hristos, care-i numeşte pe cei trecuţi la viaţa de dincolo „adormiţi". Astfel, Mântuitorul Iisus dăruieşte cuvântului „adormit" înţelesul de înviere, ştiut fiind faptul că, din această stare, cel adormit se poate trezi.
În ziua prăznuirii, care se desfăşoară în biserici, este esenţială prezenţa noastră la slujbă, cu evlavie şi în deplină linişte. Dimineaţa, după slujba Sfântei Liturghii, la slujba Parastasului, preotul citeşte pomelnicele, cu numele de botez ale rudelor adormite. Acum ofrandele sfinţite în sfântele lăcaşuri : coliva, prescurea (pâinea) şi vinul, simboluri ale unităţii euharistice dintre cele două lumi, se împart în primul rând celor săraci- copiilor şi vârstnicilor, dar şi persoanelor bolnave din comunitatea noastră. În pachetele cu mâncare să punem struguri, peşte, pâine, colivă şi măsline, comparate de Iisus cu sufletul omului.
Pomenirile - punte ce leagă lumea materială cu viaţa veşnică
Acum, din roadele binecuvântate ale acestei toamnei bogate putem oferi ofrande mai generoase celor adormiţi şi celor săraci. În schimb, tradiţia creştină spune că, în urma acestor pomeniri, puterea divină îl învredniceşte pe cel care le împlineşte cu harul de care are nevoie şi cu toate cele care îi sunt de folos. În acelaşi timp, respectând tradiţia Moşilor de toamnă vom petrece postul Crăciunului în deplină sănătate.
