Tristețea unei mame care are o fetiță marginalizată la școală: „Nu contează că este un copil bun, o prietenă bună”
O postare emoționantă a unei mame a stârnit un val de reacții în mediul online, după ce femeia a povestit cum fiica ei, elevă în clasa a II-a, este marginalizată de colegi pentru că nu ține pasul cu ritmul clasei, ridicând întrebări dureroase despre empatie, educație și rolul adulților în formarea copiilor.
Ce a scris mama pe Facebook
Mesajul mamei a devenit rapid viral, tocmai prin sinceritatea și durerea pe care o transmite. Femeia povestește cum fiica ei, un copil empatic și prietenos, este exclusă de colegi din cauza performanțelor școlare mai slabe. „Fetița mea este clasa a doua. Nu cred că vă imaginați cât de marginalizată este că nu învață atât de bine ca unii dintre ei. Nu contează că este un copil bun, o prietenă bună. «Nu ne jucăm cu ea că e proastă». Mă doare sufletul. Dacă trece la tablă și nu știe, râd de ea. Dacă nu scrie ceva corect, repede la doamna să o pârască. De unde atâta răutate sau cum se numește așa ceva? Sunt copii.
Cum pot să aibă astfel de sentimente? Am două fetițe și le observ mereu unde mergem. Leagă prietenii oriunde: în vacanțe, la locul de joacă, pe strada unde locuim. Sunt doi copii empatici și, da, pot să zic că educați, dar din „păcate”, cea mare nu e așa de deșteaptă. Nu sunt genul de mămică «copilul meu? niciodată!». Dar ce se întâmplă la școală mă depășește. Așa este peste tot? Chiar nu mai contează calitatea omului? Știu, sunt mici, dar ca părinte nu asta ar trebui să îi îndrumi? Foarte trist...".
Reacțiile părinților: „Este clar bullying”
Postarea a generat zeci de comentarii din partea altor părinți, în grupuri dedicate, mulți dintre ei recunoscând situații similare sau indicând posibile cauze. „Aici este și vina doamnei învățătoare. Unii învață mai repede, alții mai greu. Dar dacă nu găsiți înțelegere, mutați-o la altă clasă, altă școală”, a scris un părinte. Alții au pus problema lipsei de intervenție din partea cadrelor didactice: „Doamna ce păzește?”, în timp ce un alt comentariu subliniază: „Multe probleme se întâmplă și din cauza profesorilor care trec cu vederea”.
Mai mulți părinți au numit situația fără echivoc: „Acesta este clar bullying, ar trebui să vorbiți cu doamna să spună stop la așa ceva". Există însă și voci care spun că fenomenul este mai larg decât pare și nu ține doar de rezultate: „Indiferent cât de bine învață, copiii au o răutate de neimaginat încă din clasele mici. Fata mea învață foarte bine și tot marginalizată a fost, din cauza invidiei celor care nu pot. Învățați-o că nu contează și să aibă încredere în ea". Reacțiile arată o realitate complexă, în care părinții caută explicații și soluții, dar și o lipsă de încredere în modul în care școala gestionează astfel de situații.
Cum gestionăm bullying-ul la vârste mici?
Psihologul Bianca Dorobanț atrage atenția că bullying-ul nu este un fenomen care apare brusc în adolescență, ci poate începe încă din primii ani de școală, atunci când copiii încep să compare, să eticheteze și să excludă. Potrivit acesteia, primul pas este ca părinții să nu minimalizeze experiența copilului. „Chiar dacă ni se pare că sunt doar copii, pentru cel mic durerea este reală. Este important să îl ascultăm, să îl validăm și să îi arătăm că nu este singur”, explică psihologul. În paralel, comunicarea cu școala este esențială. Părinții trebuie să discute deschis cu învățătorul și să ceară intervenții clare în clasă, pentru că un comportament ignorat tinde să se repete și să se amplifice. Cadrele didactice au un rol-cheie în stabilirea limitelor și în crearea unui climat sigur pentru toți elevii.
Specialistul recomandă și lucrul constant la stima de sine a copilului. Activitățile în care acesta se simte competent, încurajările sincere și sprijinul emoțional din familie pot contrabalansa experiențele negative de la școală. De asemenea, este important ca cei mici să fie învățați cum să răspundă în astfel de situații și cum să ceară ajutor. Nu în ultimul rând, părinții trebuie să privească fenomenul în ansamblu. Educația despre empatie, respect și acceptare începe acasă, iar comportamentele copiilor reflectă, de multe ori, modelele pe care le văd în jurul lor. În lipsa unor intervenții ferme și timpurii, excluderea și etichetarea pot deveni norme, chiar din primii ani de școală.
Un fenomen cunoscut, dar insuficient gestionat în școli
Deși în ultimii ani s-a vorbit tot mai des despre bullying și au fost introduse reguli și proceduri la nivel oficial, realitatea din multe școli arată că intervențiile rămân, adesea, superficiale sau întârziate. În 2026, există cadre care obligă unitățile de învățământ să prevină și să combată astfel de comportamente, însă aplicarea lor depinde în mare măsură de implicarea concretă a profesorilor și a conducerii școlii.
În practică, numeroși părinți reclamă faptul că situațiile de marginalizare sunt tratate ca simple „conflicte între copii” sau sunt trecute cu vederea, mai ales în clasele mici, unde se consideră că cei mici „se vor obișnui”. Lipsa consilierilor școlari suficienți, timpul limitat al cadrelor didactice și evitarea unor intervenții ferme contribuie la perpetuarea acestor situații.
