Cum recunoaștem bullying-ul în școli? Un psiholog renumit îi învață pe părinți la ce semne să fie atenți
Bullying-ul în școli este una dintre cele mai frecvete probleme cu care se confruntă copiii și adolescenți și care poate lăsa urme adânci în dezvoltarea lor emoțională. Din păcate, generații întregi au fost victimele ale bullying-ului, iar ani de zile a fost tratat ca o normalitate. Acum însă nu mai este cazul, specialiștii au studiat îndelung fenomenul și au demonstrat impactul profund pe care îl are în viața oamenilor. Totodată au venit și cu nenumărate soluții pentru a-l combate. Mii de copii din România sunt victime ale bullying-ului, iar de multe ori cei mici nu știu, se tem sau nu pot să exprime drama prin care trec. Despre semnele la care trebuie părinții să fie atenți vorbim cu psihologul Laura Găvan, care ne va explica pe larg tipurile de bullying, cât și ce măsuri se pot lua în astfel de cazuri.
Cum recunoaștem bullying-ul în școli?
Bullying: „Nu te face mic. Nu te dezumfla. Stai drept și fii tu însuți.” — Brené Brown
Ce este bullying-ul?
Definiția bullying-ului, așa cum este regăsită în Legea educației naționale nr. 1/2011, art. 7, privind violența psihologică, este următoarea:
„Bullying-ul este acțiunea sau seria de acțiuni fizice, verbale, relaționale și/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârșite cu intenție, care implică un dezechilibru de putere, având drept consecință atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostilă, degradantă, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane. Aceste acțiuni vizează aspecte de discriminare și excludere socială, care pot fi legate de apartenența la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acțiuni sau serii de acțiuni ce se desfășoară în unitățile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale.”
La nivelul unităților de învățământ, se propune elaborarea unui plan școlar de prevenire și combatere a violenței, precum și conștientizarea consecințelor violenței psihologice. Tentativa de bullying se va semnala, conform legii, la direcția generală de asistență socială și protecția copilului de la nivel județean, iar pentru sprijin imediat, la serviciul public de asistență socială de la nivelul comunității.
Cum îl recunoaștem?
Faptul că există o lege anti-bullying și recunoașterea efectelor devastatoare ale acestuia este îmbucurător, însă nu întotdeauna este ușor de recunoscut sau de dovedit, victimele fiind adesea intimidate sau neinformate în privința identificării abuzului. În articolul menționat mai sus, regăsim Fișa de identificare a violenței psihologice - bullying în mediul școlar, o resursă importantă în recunoașterea fenomenului.
Categoriile de bullying:
Bullying relațional: Jigniri, porecle, umiliri, tachinări și glume răutăcioase etc.
Bullying fizic: Loviri, îmbrânciri, furt și distrugere de bunuri, amenințări, privare de libertate sau izolare etc.
Bullying bazat pe diferențe de rasă, cultură, religie, sexualitate: Acte care ridiculizează particularitățile aspectului fizic, cutume și obiceiuri, tradiții, accentuând diferențele ca fiind negative, utilizând rasismul și excluderea etc.
Cyberbullying sau cum să rămânem permanent în memoria internetului
Poze care prezintă o persoană într-o lumină nefavorabilă sau chiar poze cu conținut explicit sexual, odată urcate în mediul online, pot fi cu ușurință salvate în arhivele personale ale unui număr nelimitat de persoane. Acest lucru face practic imposibilă urmărirea și eliminarea conținutului respectiv: nu mai există niciun control. Astfel, anumite imagini pot avea urmări pe care nu le putem estima nici după perioade lungi de timp, ceea ce face ca persoana în cauză să trăiască în permanență cu teama de consecințe.
Care sunt efectele?
Victimele agresiunii tind să raporteze sentimente de depresie, anxietate, stimă de sine scăzută, izolare; performanță școlară slabă; idei suicidare sau chiar tentative de suicid. Nu doar victimele directe ale bullying-ului sunt afectate, ci și tinerii care sunt martori, aceștia raportând adesea sentimente crescute de vinovăție sau neputință pentru că nu au intervenit în sprijinul victimei. Problemele emoționale și comportamentale cu care se confruntă victimele pot continua până la vârsta adultă, generând rezultate negative pe termen lung, cum ar fi stima de sine scăzută, depresia, comportamentul antisocial, vandalismul, consumul și abuzul de droguri și idei suicidare.
Relația părinților cu preadolescenții sau adolescenții este esențială în lupta împotriva bullying-ului: Copilul înțeles și susținut va raporta atunci când apare o problemă. Cheia constă în a ști când să intervină părintele și când să lase adolescentul să încerce să-și rezolve singur problemele. Madeleine Levine, în cartea sa „Prețul privilegiului”, susține că un anumit grad de durere emoțională este necesar pentru dezvoltare și creștere: „Permițându-le din când în când copiilor să se julească în copilărie, ne asigurăm, de fapt, că nu se vor răni fatal în adolescență. Și, permițându-le să cunoască eșecul în adolescență, ajutăm de fapt la crearea premiselor pentru succes la vârsta adultă.”
Adolescentul trebuie să învețe să se apere, să știe când să evite violența, dar și când să o folosească pentru autoapărare. Gestionarea propriilor emoții, evocate de evenimente din istoria personală de bullying a părintelui, este esențială; furia nu îl va impulsiona pe copil să se descarce, ci îl va inhiba. Este important ca și părinții să beneficieze de sprijin emoțional.
