Ești la un pas de despărțire? Sfaturi de aur care pot salva o relație. Psiholog: „Asta se face încă de la începutul relației...”
În zilele noastre tot mai multe relații par să se destrame cu prea mare ușurință. Am ajuns să ne purtăm de parcă partenerii sunt produse pe care le putem achiziționa oricând de la magazin și pe care îi putem schimba la orice oră. Nu mai suntem dispuși să ne implicăm, pentru că ne este prea teamă să fim răniți și abandonați. Iar când ajungem să o facem, la primul hop renunțăm prea repede și plecăm cu sufletele rănite. Împreună cu psihologul Laura Găvan am despicat firul în patru și am aflat cum ne putem salva relațiile.
Ești la un pas de despărțire? Sfaturi de aur de la psiholog care pot salva o relație
Laura Găvan este psiholog clinician, psihopedagog special, cu formare în psihoterapie Cognitiv-Comportamentală. Aceasta lucrează în special cu copii și adolescenți, însă se implică și în munca cu adulții.
De ce tot mai multe cupluri par să se despartă cu atâta ușurință în zilele noastre? Am observat că oamenii au ajuns să vadă relațiile ca pe un bun pe care îl pot schimba oricând.
Rețelele de socializare, aplicațiile de dating, pe scurt online-ul, ne oferă iluzia că putem alege dintr-o multitudine de persoane, că mereu poate exista cineva mai bun. Această iluzie ne hrănește ego-ul, însă ne lasă flămânzi: fuga după validare și atenție, nu ne îndeplinește nevoile reale de iubire, acceptare, încredere și parteneriat. Rezultatul este nesatisfăcător, la sfârșitul zilei nu avem decât o listă de cuceriri. Este important să ne cunoaștem, în primul rând, pe noi înșine, pentru a înțelege ce anume căutăm de la un potențial partener. Conceptul de iubire este unul poetic, romantic, însă o relație presupune mult efort, implicare, compromisuri, pe scurt: multă muncă! Pare că trăim o perioadă a consumerismului, nu doar de bunuri materiale, ci și de… persoane. Pragul cabinetului meu este trecut de multe persoane care, după chiar zeci de ani de căutări a unei relații, înțeleg ulterior că aceasta se creează, că partenerul perfect nu există, însă compatibilitatea este importantă.
Care e cea mai mare greșeală pe care o fac partenerii în cuplu?
Erorile de comunicare: partenerii nu comunică eficient, presupun în loc să întrebe, se închid în sine, își iau jucăriile și pleacă când situația este tensionată. Certurile nu pot fi evitate și nici nu este sănătos să facem asta; importantă este gestionarea acestora și soluția: este bine să ne certăm eficient! O altă greșeală pleacă de la influența familiei de bază: într-o căsnicie, deciziile se iau de comun acord și, de preferat, fără influența părinților. Cuplul reprezintă scena perfectă pe care se va juca piesa intitulată „Traumele din copilărie". Relația cu partenerul de viață este, din punct de vedere emoțional, cea mai asemănătoare cu cea pe care am avut-o cu părinții noștri prin proiectile pe care le vom face asupra acestora. Nu se spune întâmplător că alegem un partener care seamănă cu mama sau tata (sau relația dintre aceștia); de fapt, este o încercare de reparare a ceea ce am trăit în copilărie. Proiecția este un fenomen care are loc în mod inconștient; e greu de crezut că relația cu un partener asemănător părinților noștri (cu care am avut o traumă) va putea avea un deznodământ fericit. Rezultatul este mereu același: un eșec.
Care sunt lucrurile care pot salva o relație?
Comunicarea deschisă este aur. Să învățăm să ne transmitem nevoile și așteptările, chiar dacă ne este teamă că nu ne vor fi acceptate. Trebuie să învățăm să negociem, însă și să ne calibrăm așteptările, iar asta se face încă de la începutul relației. Multă lume așteaptă de la partener lucruri pe care nici măcar nu i le-a cerut, apoi este dezamăgită. Un alt punct important este stabilirea planurilor de viitor: vrem aceleași lucruri de la o relație? Care sunt principiile noastre comune? Ne scutește de mult timp pierdut dacă știm de la început ce dorește fiecare. Terapia personală este esențială dacă ne dorim să avem relații sănătoase și conștiente. Să ne cunoaștem pe noi înșine este un atu, să ne stabilim limitele personale, ce ne dorim de la o relație, dar și la ce suntem dispuși să renunțăm. Multe persoane care vin în terapie au granițe difuze și ajung să se piardă în relații, nu se mai recunosc și le este greu să înțeleagă cum au ajuns în acest punct.
